Luneta din lentile de ochelari

  De al lungul istoriei lunetele au jucat un rol important dar putin stiu secretele din spatele fabricatiei lor si cum au ajuns ele sa ne schimbe pentru totdeauna imaginea despre Univers.
Telescopul a fost inventat la inceputul secolului al 17-lea in Olanda find compuns din doua lentile una pozitiva de focala mai lunga si una de putere mai mare care formeaza imaginea magnificata in functie de distanta dintre cele doua.
  În aceste pagini vom descrie tipurile de lentile de sticlă pe care le întâlniți cel mai frecvent și vom explica cum este afectata lumina care trece prin ele.
Vom descrie modul de proiectare și construire a unui telescop de REFRACTIE - unul care adună lumina cu ajutorul unui obiectiv la capătul său frontal. Nu vom descrie telescopul REFLECTOR deoarece acest tip de telescop adună lumină cu ajutorul unei oglinzi curbate, vom descrie modul de proiectare și construire a unui telescop refractor simplet cu ajutorul unei lentile de ochelari, care este cel mai simplu tip de telescop, oferă o vedere care este cu susul în jos, in cele ce urmeaza vom descrie pe scurt avantajele si dezavantajele fiecarei tip de lentile obiectiv in parte.
Toate lentilele de care aveți nevoie sunt circulare, cantitatea de lumină care trece prin ele depinde de diametrul lentilelor, astfel încât lentilele mai mari tind să ofere o vedere mai luminoasă decât lentile mai mici.
Cantitatea de lumină care trece printr-un obiectiv este direct proporțională cu aria obiectivului, o lentilă care are dublul diametrului va permite de 4 ori cantitatea de lumină să treacă prin ea; acest lucru se datorează faptului că lentila nu este doar de două ori mai largă, dar este de asemenea de două ori mai mare, deci suprafața sa este de patru ori mai mare decât cea a obiectivului mai mic.
Ceea ce se întâmplă cu lumina odată ce a trecut prin lentilă va depinde de modul în care sunt curbate suprafețele frontale și posterioare ale obiectivului. Figura 1 prezintă secțiunea transversală a celor mai comune cinci tipuri de lentile. (Secțiunea transversală este modul în care ar arăta fiecare dintre aceste tipuri de lentile dacă le-ați vedea din lateral).
Obiectivele care au suprafetele mai groase (bombate) la mijloc decât la margine pot fi folosite ca lupa nefiind tocmai ideale ca obiective pentru lunete astronomice indiferent de tip avand defecte optice iar diametrul lor trebuie scazut semnificativ pentru a produce imagini bune. Dacă priviți o pagină de text printr-un astfel de obiectiv, textul va apărea mai mare și mai aproape decât fără obiectiv. Astfel de lentile se numesc LENTIE POSITIVE, deoarece au un efect pozitiv asupra dimensiunii textului văzut prin ele.

În figura 1 puteți vedea că lentila biconvexă este o lentilă pozitivă. Numele său derivă din faptul că ambele fețe ale lentilei au fost măcinate și șlefuite pentru a da o formă convexă ( bombata la ambele capete) În diagrama am arătat curbura ambelor fețe ca fiind egale, deci o astfel de lentilă ar fi descrisă ca fiind o lentilă „egală cu biconvex”. În viața reală se întâmplă adesea ca cele două fețe să aibă grade de curbură diferite, astfel încât lentila ar fi descrisă ca o lentilă „inegală biconvexă”.

Puteți vedea că lentila plano-convexă este, de asemenea, un obiectiv pozitiv. „Plano” se referă la faptul că o suprafață este plană cu exactitate. (În optică, cuvântul „plan” ca adjectiv înseamnă „este plat”. Cuvântul „plan” ca substantiv înseamnă „suprafață plană exact”.) Puteți utiliza o lentilă plană convexă ca lupă.

Fig 1. Tipuri de lentile

Obiectivele care sunt mai adancite sau concave la mijloc decât la margine nu pot fi utilizate ca lupa. Dacă priviți o pagină de text printr-un astfel de obiectiv, textul va apărea mai mic și mai departe decât fără obiectiv. Astfel de lentile se numesc LENTE NEGATIVE, deoarece au un efect negativ asupra dimensiunii textului văzut prin intermediul lor.
In figura 1, lentila biconcavă este un obiectiv negativ ( deci nu poate fi folosit ca si obiectiv de luneta doar ca ocular) Este prezentat ca având ambele suprafețe în mod egal curbate. Din nou, lentilele biconcave mai frecvent au o curbură diferită pe cele două fețe ale lor. Astfel de lentile ar fi cunoscute drept lentile „inegale biconcave”.
Lentila plano-concavă este, de asemenea o lentila  negativa, folosita ca si ocular pentru un telescop galilean.

Obiectivul menisc este o versiune combinata a lentilelor pozitive și negative. Dacă lentila de menisc este mai groasă la mijloc decât la margini, atunci va fi o lentilă pozitivă și astfel ar putea fi folosită ca lupă ( ideala la focale lungi ca si obiectiv pentru o luneta astronomica). Acest lucru se datorează faptului că gradul de curbură este mai mare pe fața convexă decât pe fața concavă.
Dacă lentila de menisc este mai subțire la mijloc decât la margini, atunci va fi o lentilă negativă, deci nu poate fi utilizată ca obiectiv. Acest lucru se datorează faptului că gradul de curbură este mai mare pe suprafața concavă decât pe suprafața convexă, astfel încât efectul concav câștigă.
(Poți ghici că lentilele cu menisc sunt tipul de lentile care sunt cel mai frecvent utilizate în ochelari. Lentilele menisc pozitive sunt utilizate pentru a corecta vederea lungă - hipermetropie - în timp ce lentilele menisc negative sunt utilizate pentru a corecta starea de vedere scurtă - miopie. )
Când lumina trece din aer, care este un mediu transparent de densitate mică, în sticlă, care este un mediu transparent cu o densitate mult mai mare, modifică direcția în care se deplasează lumina.
În figura 2 puteți vedea că lumina care ajunge la obiectivul de lângă margini este îndoită spre interior, ceea ce face ca aceasta să fie adusă la o distanță de focalizare în spatele obiectivului.

Figura 2 arată că lumina care lovește lentila la centrul său exact nu este deloc deviată - trece direct. Acest lucru se datorează faptului că lumina lovește suprafața sticlei într-un unghi drept exact. Cert este că, de fiecare dată când lumina pleacă într-un unghi drept drept, direcția de deplasare a acesteia nu este modificată.
Dacă va uitati la figura 3 veti vedea că lumina care lovește lentila la marginea ei nu lovește lentila într-un unghi drept, ci într-un unghi mai mic de 90 de grade. În locuri mai apropiate de centrul diametrului obiectivului, unghiul la care lumina lovește suprafața sticlei devine mai mare - mai aproape de 90 de grade - deci cantitatea de îndoire a luminii devine mai mică.
Acest proces de încovoiere ușoară pe măsură ce trece din aer în sticlă se numește REFRAȚIE.
De asemenea, ar trebui să înțelegeți că refracția se întâmplă și pe măsură ce lumina părăsește lentila și trece în aer; acest lucru este arătat și în figura 3.

Fig 2. Comparație lumina care trece prin sticla plată vs lentilă

Fig 3 Mărirea unui telescop este egală cu distanța focală a obiectivului împărțită la distanța focală a ocularului

–Stelele sunt puncte de lumină și nu au suprafață într-un telescop

–Stelele nu sunt mărite de telescoape

La lunete exista o limita in ce consta diametrul, lentilele obiectiv nu pot depasi diametrul de 1m datorita modului cum sunt montate, ele fiind sustinute doar la margine astfel datorita greutatii lor se deformeaza iar imaginea va suferi enorm, efectiv este imposibil cu mijloacele actuale sa se poata depasi pragul de 1 metru diametru aici se opresc lunetele, cea mai mare luneta astronomica din lume este refractorul de la Observatorul Yerkes langa Chicago instalat in 1895 cu diametrul obiectivului de 40 inch ( 102-cm ) avand distanta focala de 18 metri adapostit intr-o cupola imensa, luneta este folosita si in prezent.
  Diametru obiectivului conteaza cel mai mult cand vine vorba achizitionarii unui telescop cu cat diametrul obiectivului indiferent ca este format din lentila, oglinda sau o combinatie a celor doua va rezulta o imagine mai luminoasa, incep sa se distinga stele mai slabe si mai indepartate, detalii mai fine pe obiectie luminoase precum Luna, planetele. Luneta de la Yerkes fiind o luneta cu obiectiv acromat format din doua lentile, noi vom analiza lunetele formate dintr-un obiectiv avand o singura lentila cu distanta focala lunga.
Distanta focala a obiectivului (in cazul nostru o lentila pozitiva de dioptrie mai mica) reprezinta distanta de la centrul obiectivului pana la locul sau punctul in care se focalizeaza toate razele venite de la obiectele situate la infinit sau la mare departare ( Soare, planete, stele) si formeaza o imagine in cazul nostru imaginea Soarelui proiectata pe o hartie, se masoara distanta de la lentila pana la hartie cand imaginea Soarelui este perfect focalizata si clara astfel stim cat de lung va trebui sa fie tubul optic care va gazduii elementele optice, in esenta luneta noastra.
 Cu cat dioptria lentilei pozitive scade cu atat si curbura va fi mai mica astfel dacă priviți o pagină de text printr-un astfel de obiectiv veti vedea ca ea mareste mai putin, daca distanta focala va fi mai mare lentila va mari din ce in ce mai putin pana ce textul vazut printr-o lentila de exemplu cu focala de 4 metri lungime abia ca il mareste, dar asta nu inseamana ca ea este negativa ci defapt focalizeaza lumina la o distanta foarte mare de lentila astfel incat imaginea Soarelui de exemplu va aparea pe hartia de focalizare mult mai mare fata de cum il vedem pe cer, la focale de 10 metri lungime deja nici nu iti mai dai seama ca mareste (nici macar cu lentila tinuta la lungimea maini privit prin ea) zici ca este sticla plana dar ea tot o lentila pozitiva ramane.

Fig. 4 Masurarea distantei focale a obiectivului

Lumina soarelui poate fi descompusa în culoriile curcubeului din care e compusa dacă trece printr-o prismă adecvată. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru se datorează faptului că lumina este alcătuită din toate culorile curcubeului. Lumina Soarelui se numește LUMINA ALBA.
Priviți figura 5, care arată partea din față a unui telescop. O lumină albă de la un obiect foarte îndepărtat, care este undeva la stânga obiectivului, trece prin lentila de sticlă și este îndoită (refractată) astfel încât să fie adusă la focalizare.
Gradul de îndoire a luminii albe depinde de gradul de curbură al lentilelor de sticlă; o lentilă foarte curbata va aduce lumina la focalizare aproape de obiectiv, deoarece suprafețele de sticlă sunt puternic curbate, în timp ce o lentilă care are doar un ușor grad de curbură va produce o mai puțin îndoire astfel încât lumina va fi focalizată la o distanță mult mai mare de obiectiv.
Gradul în care lumina este îndoită depinde și de lungimea de undă (culoarea) luminii care trece prin lentila de sticlă. Lumina albastră (lumină de undă mai scurtă) este cea mai mult îndoită, în timp ce lumina roșie (lumina mai lungă a undei) este cea mai mică îndoită. Toate celelalte culori sunt îndoite la cantități diferite între cele două extreme intre roșu si albastru.
  După cum puteți vedea în figura 5, componenta albastră a luminii albe este adusă la focalizare puțin mai aproape de obiectiv decât componenta verde. Componenta roșie a luminii albe este adusă la un alt focal, ușor mai departe de obiectiv.
Această separare a culorilor în lumina albă se numește DISPERSIE. Verbul „a împrăștia” înseamnă „a se răspândi în afară” sau „a se separa” (Exemplu: „Mulțimea a fost dispersată de un tun de apă” sau „Semințele de păpădie sunt dispersate de vânt”).
Ce înseamnă acest lucru în termeni practici este că nu ar fi posibilă aducerea acestui telescop la un focus dacă ai observa de exemplu un copac îndepărtat, ai vedea prin luneta copacul înconjurat de un halou albastru sau rosu, mai rău totuși, dacă te uiți la o stea pe cer, ai vedea steaua rotunda inconjurata de un halou colorat in jur, mai ales la Luna, ea va aparea inconjurata la margine de un halou albastru, cu cat obiectivul este mai mare si focala mai scurta acest efect devine mai puternic pana cand nu mai poti distinge detaliile de pe suprafata lunara si toata imaginea va fi incetosata.

Fig. 5 Efectul producerii aberatiilor cromatice intr-un sistem optic folosind o singura lentila obiectiv de focala scurta.

Efectul culorilor false care strică claritatea și puritatea imaginii prin lunetr se numește ABERRAȚIE CROMATICĂ și a fost o problema majora pentru astronomilor timpurii, care pur și simplu nu puteau obține o vedere clară a stelelor sau a planetelor prin lunetele lor.
Un alt factor care are un efect subtil asupra modului în care lumina este focalizată de o lentilă este desigur natura sticlei în sine - pentru a fi precis este DENSITATEA sticlei care decide și gradul de îndoire a luminii pentru  curbura dată a lentilei.
Sticla care are o densitate ridicată, cum ar fi așa-numita sticlă FLINT îndoaie lumina mai mult decât o sticlă cu densitate mai mică, cum ar fi sticla CROWN.

Secretul care corecteaza aberatia cromatica vizibila in toate lunetele este de a gasi un obiectiv de focala mai lunga, cu cat luneta este mai lunga cu atat aberatia cromatica va fi corectata iar detaliile fine vor putea fi observate fara ca aceasta aberatie sa stearga complect informatia pe care vrei sa o vizualizezi.
Cu cat focala este mai lunga cu atat puterea de marire va creste astfel in secolul al 17-lea denumit si era lunetelor lungi astronomii au ajuns la focale absolut impresionante masurand sute de metri cu lentila obiective mari montate pe turnuri si varful cladiriilor inalte.
Diametrul conteaza asta este vorba astronomiilor iar cu cat diametrul obiectivului va fi mai mare si focala implicit va creste de 2 ori mai mult astfel dupa cum vom vedea in exemplul urmator:
O luneta cu obiectiv simplet avand diametrul de 25mm va trebui sa aiba o focala de 1 metru pentru a produce imagini bune dupa cum urmeaza:
- 30mm diametru are nevoie de o focala de 1.5 metru
- 40mm o focala de 2,4 metri
- 50 mm o focala de 4 metri
- 60mm o focala de 5.4 metri
- 70mm o focala de 8 metri
- 80mm o focala de 10 metri si asa mai departe.
Exemplul de sus este valabil lentilelor avand forma plan convexa si biconvexa

 Cea mai buna forma a lentilei obiectiv pentru o luneta simplet este plan convexa urmata de forma biconvexa iar ultima la coada lentila de ochelari zis menisc.
Acuma este foarte dificil la noi in tara sa achizitionam lentile plan convexe avand astfel de focale lungi chiar si de un metru ele pot fi comandate de la diferite firme producatoare de optica din strainatate.
Ne ramane forma de menisc sau lentila de ochelari care defapt are inca doua probleme in plus, am discutat anterior despre aberatia cromatica si cum poate ea sa influenteze imaginiile prin lunete, lentila menisc pe de alta parte se afla la cealalta extrema ea vine insotita la pachet cu aberatii sferice + cromatice, care este cauza ?
Pai singura cauza este data de forma pe care o detin lentilele menisc numita si concav convexa in principiu nu focalizeaza corect lumina provenita de la astri, efectiv razele provenite de la infinit care trec prin lentila se focuseaza la diferite puncte si nicioada precis intr-un singur punct astfel imagina produsa in planul focal va fi incetosata, iar prin ocular insotita de distorsiuni si ceata alba numitia si ABERATIE SFERICA + ceva cromatism, defapt forma care le consacreaza duce la căderea lor.
Datorita acestui fapt aceste lentile de diafragmeaza (se reduc din diametrul intreg) in majoritatea cazului la 25mm pentru imagini mai bune, diminuand astfel defectele lor.
De la un diametru brut de 65mm cum vin din fabrica majoritatea lentilelor de ochelari presate va trebui reduse intre 28 si 20mm diametru pana cand imaginea este clara si lipsita de ceata.
Am vorbit despre lunetele din secolul al 17-lea toate aveau diafragme in fata obiectivului adica un disc de carton cu deschiderea centrala utila pentru observatii astronomice, lentilele erau majoritatea mai mari decat tubul telescopului si trebuiau reduse pentru a elimina aberatia cromatica.
In cea ce priveste aberatia sferica ( ceata alba) lentilele plan convexe sunt cele mai bune, corecteaza aproape in totalitate (90%)  aberatia sferica ele avand forma cea mai buna si adecvata observatiilor astronomice singura problema ramane doar aberatia cromatica, lentilele obiectiv cu forma biconvexa ( bombata la ambele capete) sunt pe locul doi fiind mai usor de realizat decat cele plan convexe avand o corectie buna dar nu totala a aberatiei sferice, ea fiind insesizabila vizual, la capatul clasamentului fiind lentilele cu forma de menisc avand forma cea mai slaba astfel trebuie reduse mai mult decat la restul.
De exemplu o obiectiv menisc foarte bine corectat la diametrul util de 25mm va ramane la acelasi diametru indiferent daca focala este de un metru sau doi metri in acest sens daca am face in felul urmator sa folosim lentila obiectiv de 25mm diametru la focala de un metru si cea cu focala de 2 metri la diametrul de 35mm ar fi jale.

Am facut in imaginea de mai jos o simulare monocromatica (pentru evidentierea aberatiei de sfericitate) a unui obiectiv simplet biconvex simetric 40/2000 pe coloana din stanga si a unei lentile de ochelar cu parametri similari pe coloana din dreapta.

Nu stiu daca mai are rost sa zic ceva se vede clar din grafice ca lentila de ochelar are o sfericitate de 40x mai mare decat lentila simetrica, raspunsul depasind limita de difractie.

Sfericitatea intr-un instrument este raspunzatoare pentru scaderea contrastului si definitiei imaginii.

Forma unei lentile pentru aberatie minima de sfericitate este in functie de materialul din care este construita lentila.

Pentru crown-ul clasic forma ideala a lentilei este foarte apropiata de cea plan convexa, multe din lunetele secolului 17 avand lentile de aceasta forma.

Si lentilele biconvexe simetrice dau rezultate bune in privinta aberatiei de sfericitate fiind in acelasi timp si mai usor de construit.

Lentilele menisc se afla la polul opus, asa cum am aratat in graficele de mai jos.

In simularea facuta in OLSO tot ce iese din discul de difractie ( cerul negru de jos din jurul punctului central verde) este un potential pericol pentru definitia imaginii date de lentila in discutie. 

Analiza monocromatica a unei lentile biconvexe simetrice in stanga si a unuiei lentile de ochelari dreapta.

Acum am stabilit ce trebuie facut pentru reduce din sfericitatea data, va trebui neaparat sa scadem diametrul obiectivului altfel adio detalii, stelele nu mai sunt puncte ci fugli distrosionati avand raze iesite din inelul de difractie efectiv nu iti mai dai seama ce vezi.
In cazul nostru scaderea diametrului se va face folosind un capac ori disc de carton sau hartie avand o deschizatura centrala de 25mm plasat in fata obiectivului, astfel reducem din sfericitate, este singura metoda ce poate fi aplicata in acest caz, sau inclocuirea lentilei obiectiv de tip menisc cu alta biconvexa sau plan convexa avand aceiasi focala.
Jos avem graficele facute in OLSO la cele trei tipuri de lentile toate cu diametrul util de 36mm focala 2000mm iar rezultatele isi spun cuvantul, cea plan convexa este cea mai buna forma urmata de cea biconvexa care nu prea se schimba fata de lentila plan convexa, ultimul grafic arata lentila menisc care detine rezultatele cele mai proaste, chiar o diferenta de la cer la pamant, fiind pe ultimul loc in acest clasament.

Grafic lentila plan convexa

Grafic lentila biconvexa

Grafic lentila menisc de ochelari

 Acum totul este clar, in cea ce priveste aberatia cromatica ea se poate corecta prin prelungirea focalei existente apoi diafragmarea obiectivului in cauza pana la diametrul la care imaginea devine clara.
Daca in cazul lentilelor plan convexe si biconvexe lucrurile stau ok ele pot fi folosite in diametre mai mari astfel codasul ramane lentila de tip menisc care indiferent ce focala detine ea intodeauna va trebui diafragmata mai mult decat celelalte doua, astfel la obiectivele mele menisc brute ambele folosite la 25mm avand focalele de 3.5 si 4 metri lungime imaginea este la fel pentru ca diametrul nu se schimba.

Imagine a unei lentile de ochelari la 28mm diametru focala 1330mm se poate vedea adancitura centrala un defect tipic lentilelor menisc

Lentilele menisc realizate in fabrica expres pentru ochelari nu sunt testati la parametri optici pentru instrumente astronomice pur si simplu va trebui sa seclectezi un numar mare de lentile si sa le testezi pe cer sau la un ocular Ronchi pe stea artificiala si care din ele sunt bune se folosesc pentru constructia de instrumente astronomice.
Distorsiuniile la nivelul lentilei datorat formei de menisc sunt multiple in primul rand cea mai notabila reprezinta zona centrala puternic afectata ce iese rapid in evidenta, este vorba despre o adancitura care cauzeaza majoritatea problemelor lentilelor menisc, singurele lentile menisc ce se pot procura in cazul nostru sunt brute venite din fabrica netaiate ( circulare) diametru intre 60 si 65mm fiind presate nu slefuite la masina optica pe matrite si testate ulterior, dezavantajul lor este ca sunt puternic curbate cea ce induce si alte distorsiuni, in principiu vor trebui testate separat fiecare in parte.
Singura cale pentru a realiza un instrument bun din punct de vedere optic este sa cauti lentile menisc slefuite in serie fara a fi presate sau brute si apoi selectate dintre ele ce este bun, e o munca migaloasa dar nu va fi in zadar, nu toate slefuite sunt slabe.
Dupa ce am selectat lentila potrivita o testam provizoriu pe cer la diametrul de 25mm daca imaginea este foarte ok si stelele unt rotunde cu un airy disc central round si un inel de difractie in jur la fel de rotund insemana ca putem creste putin de tot diametrul de la 25 pana in 28mm maxim daca se prezinta bine intre cele doua intervale lasati la diametrul la care se potriveste cel mai bine si stelele raman rotunde la o putere intre 50 si 70x.
Sa nu credeti ca puteti sa mariti pana la 100 sau 120x cu astfel de lunete brute in nici un caz odata ce treci de 70 de ori imaginea se intuneca si devine incetosata iar stelele nu se mai prezinta rotunde ci distorsionate avand 3 raze puternice iesite din discul de difractie, luna se va vedea in ceata.
O lentila menisc buna este una slefuita dar si acea componenta va avea la randul ei aberatii sferice chiar daca defectele optice se pot diminua putin iar adancitura centrala se poate corecta asta nu inseamna ca dispar de tot defapt iesie mai putin in evidenta.
Dupa testarea lentilei trecem la masurarea focalei pentru ca toate lentilele menisc au focale diferite indiferent de dioptria care scrie pe ele dar totusi trebuie sa stim neaparat dioptria lentilei pentru a vedea unde ne incadram.
Focala se poate calcula si in functie de dioptrie conform formulei 1 / 0.75 = 1.3  adica o focala de 1.3 metri dupa cum urmeaza in exemplele de mai jos:
+1 = 1000mm
+0,75 = 1300mm
+0,5   = 2000mm
+0,25 = 4000mm               
Acuma toate trebuie masurate focalele precis pentru a cunoaste exact diferenta plus minus eu detin doua lentile menisc de +0.25 avand focale diferite una de 3.5 metri si cealalta de 4 metri.
Apoi urmeaza sa procuram tubul si sa adaptam lentilele apoi sa le centram una fata de cealalta sa montam diafragma la obiectiv si apoi sa finisam restul partilor, montura, trepiedul si partea estetica.

Schema unei lunete simplet

In experimentul urmator am folosit o lentila biconvexa inegala cu diametru brut de 70mm focala masurata la Soare de 380mm ( 38cm) astfel daca folosesc lentila la diametrul ei maxim imaginea este ingrozitor de proasta, plina de aberatii cromatice, astfel am calculat coeficientul aberatiei cromatice, adica impart focala de 380mm la diametrul obiectivului de 70mm imi rezulta un raport focal de F/d 5.4, acuma iau raportul focal de 5,4 si il impart la diametrul obiecivului de 70mm, imi va iesi 0,07 adica cel mai prost rezultat imaginat vreodata, o imagine clara cu aberatie cromatica limitata va avea un coeficient intre 1,5 si 1,7 asta inseamana ca trebuie sa aduc obiectivul la acest coeficinet si singura cale este scaderea diametrului.
Daca spre de exemplu voi lasa obiectivul la 25mm diametru imi va da un coeficient de 0,6 deci un rezultat mai bun decat cel anterior dar tot rau, am ajuns la diametrul util de 15mm  unde mi-a dat un coeficient de 1,6 absolut perfect pentru o imagine buna, am testat apoi terestru si pe cer iar imaginiile sunt foarte clare pana la o putere de 38x.

Lentila obiectiv 70mm diametru si diafragma de 15mm

Obiectivul de 70mm redus la 15mm pentru imagini bune

Lentila de 70mm cu diafragma de 15mm

Singura portiune buna a lentilei obiectiv de 70mm este partea centrala pana la un diametru de 20mm peste acest prag conform testelor optice partiile laterale sunt conpromise, dupa o examinare atenta cu ocularul Ronchi intareste cea ce am spus mai devreme, pe de o parte zona laterala a lentilei pe tot cuprinsul ei este foarte slaba aici liniile sunt curbate in afara de zona centrala care prezinta 3 linii paralele restul lentilei are o calitate foarte slaba cea ce este normal la asa o asa focala.
Acest test a fost efectuat la diametrul intreg al lentilei, dupa ce am pus diafragma a ramas doar zona centrala pana la un diametru de 15mm conform testului la apertura de 15mm optica in aceea regiune este foarte buna.

Diferentadintrre un obiectiv cu diametrul mic si unul cu un diametru mai mare

Lentilele obiectiv cu diametrul mic au o imagine intunecoasa totusi mult mai luminoase decat cu ochiul liber cu obiectivul de 15mm focala 38cm cu un ocular de 17mm am observat discul planetei Jupiter foarte clar fara detalii, forma de caciula a lui Saturn fara ca sa observ distanta dintre inel si planeta pur si simplu ineleul era lipit de planeta, faza lui Venus, si Luna cu craterele sale la o putere de 22x sigur aceasta luneta Galileana nu a fost identica cu cea a lui Galileo, el folosea un ocular negativ plan concav avand un camp vizual mult mai mic decat al meu optica la vremea respectiva era foarte slaba eu am folosit o lentila din sticla Bk7 cu un indice foarte bun de refractie si un ocular plossl cu 4 lentile camp vizual 58 grade, astfel de instrumente nu beneficiau astronomii din veacul al 17-lea.

Test Ronchi a unei lentile de ochelari slefuite

O comparatie intre o lentila biconvexa simetrica si o lentila de ochelari slefuita dar cu defecte centrale majore.

Noi teste au sugerat ca un menisc de calitate superioara avand raza de curbura mica si foarte mica poate fi folosit si la diametre mai mari astfel poate fi crescuta si diafragma utila.
Multe lentile menisc slefuite in fabricile de ochelari nu sunt adecvate pentru astronomie ele nu au fost slefuirte pentru observatii astronomice si pentru un alt scop, unele sunt bune altele nu, astfel amatori romani din vremea comunismului si dupa, corectau aceste lentile, le slefuiau si polisau din nou pentru a elimina o parte din defectele produse de forma menisc.
Cea mai buna varianta reprezinta lentilele si obiectivele fabricate in strainatate nu la noi, firme precum Optosigma, Surplush, etc sunt cu gramada produc lentile de divrese forme diametre si focale incepand de la 30 pana si 50 de euro bucata.
Jos avem siteul oficial al firmei Optosigma:
https://www.optosigma.com/us_en/optics/lenses.html
 Acuma putem achizitiona lentile mai bune decat forma de menisc si se poate trece la forma plan convexa cea mai buna forma pentru lunete simplet cu aberatii sferice reduse foarte mult.
La lentila mea menisc de 40mm diametru util produsa de Surplush Shed optica este bestiala ea este folosita la Luneta Heveliana de 32/1980mm unde corectia optica este impecabila pentru un menisc, deci acuma aveam o lentila slefuita foarte bine unde defectele optice ale formei in cauza sunt eliminate aproape complet.
Testul Ronchi sugereaza o suprafata foarte buna fara defecte centrale majore precum la lentilele menisc realizate pentru ochelari (jos).

Testul Ronchi al lentilei menisc la de 32mm diametru

Asta inseamna ca lentila sa fie slefuita pentru scop astronomic aici putem vorbi acuma de aperturi mai mari la lentilele menisc fara ca apertura sa ramana la fel la focale diferite. Obiectivele menisc detinute de mine din lentile de ochelari cu focale foarte lungi trebuie sa ramna la acelasi diametru de 25mm pentru a produce imagini bunicele indiferent daca luneta are o focala de 4m lungime sau 5m, diametru obiectivului trebuie sa ramana la 25mm pentru a furniza o imagie buna fata de 50mm diametru ce ar trebui sa fie la o lentila buna care trebuie sa aiba o focala de 4m lungime pentru imagini bune.

Asta e rezultatul final calitatea optica conteaza foarte mult mai ales si forma lentilei, dar chiar si la polul opus lentilele menisc pot fi bune daca sunt slefuite pentru scop astronomic ele pot servi ca obiective pentru lunete astronomice daca sunt corectate optic, de mentionat lentilele menisc se fabrica mai greu si e nevoie de corecte optica pentru a reduce din defectele optice genrate de forma lentilei. Meniscul usor curbat cu o raza si grosime mica din stical buna poate reduce din aceste defecte, iar zonele sa fie corectate ulterior. Se poate realiza un obiectiv de 50mm cu raza de curbara mica de tot pentru focale lungi si corectat ar merge bine, acuma depinde de modul de fabricatie. 

Nu stiu cum se poate comporta un menisc foarte bun la diametru de 50mm focala 5m dar probabil cu cresterea diametrului apar complicatii totusi ne ramne varianta achizitionari unei lentile plan convexe bune pentru contructia unei lunete simplet tipic secolului al 17-lea.