Jurnal de Observatii 5 Mai 2026 al Obiectivelor Simplet (Design Secolul XVII)

 Jurnal de Observatii 5 Mai 2026 al Obiectivelor Simplet (Design Secolul XVII)

Ora 20:30 -22:40  seeing 5/5 transparenta slaba

Conditii atmosferice: Seeing exceptional, evaluat la 5/5.

Instrumente utilizate

1. Refractor cu obiectiv simplet biocnvex simetric, diametru 52mm, distanta focala 3400mm (polisat pe pasla). Defecte cunoscute: Unflatura centrala si margine cazuta (TDE). Diafragmat la aperturi utile de 36mm si 34mm. Profilul Ronchi este similar cu al lentilei obiectiv folosite de Huygens pentru descoperirea satelitului Titan (obiectivul istoric avand o focala de 3367mm si fiind operat la aperturi intre 36mm si 31mm).

 2. Refractor cu obiectiv simpet biocnvex simetric, diametru 52mm, distanta focala 3340mm (polisat pe hartie). Diafragmat la o apertura utila de 45mm. Profilul Ronchi este net superior primului obiectiv, similar calitativ cu lentilele Campani din colectia Willach.

Observatii cu Lentila 1 (Focala 3400mm, polisata pe pasla):

Am inceput seara cu lentila de 52 mm, focala 3,4 m, avand un Ronchi asemanator cu cel al lentilei obiectiv cu care Huygens a descoperit satelitul Titan. Focala acestor lentile este apropiata; ambele lucreaza bine la un diametru de 35–36 mm. Lentila originala a lui Huygens avea o focala de 3367 mm si era folosita la o apertura intre 31 si 36 mm diametru.

Teste Ronchi 

Venus: Observata utilizand tubulatura din metal, diafragmata la 36mm. La 68x (ocular Huygens de 50mm), faza planetei a fost foarte clar delimitata. Din cauza defectelor optice marginale nesuprimate integral, discul a fost inconjurat de un inel albicios subtire, dar acesta nu a compromis sever contrastul vizual. Din contra nu afecta deloc imaginea planetei. Aberatia cromatica s-a mentinut la un nivel extrem de  minim.. Reducerea aperturii la 34mm a eliminat erorile zonale si a rezultat intr-o imagine mult mai clara, cu un contrast ridicat. Aberatia cromatica pur si simpu a disparut.  La 85x (ocular Plossl de 40mm), imaginea a ramas ferma, reveland anumite zone de contrast ("detalii") pe discul venusian. Aceste observatii valideaza practic artefactele vizuale studiate de astronomii secolului 17 (precum Cassini si Bianchini): aberatia sferica restanta, cromatismul si iradierea planetei genereaza zone optice iluzorii, explicand inregistrarile istorice gresite. Nici macar ecranele din sticla afumata nu puteau elimina complet acest halou indus de luminozitate. Din contra efectul era si mai vizibil pe discul planetei daca se foloseau filtre neutre din sticla afumata. Astfel de fenomene te pot duce la gandul ca Venus are un plafon de nori care se schimba de la o zi la alta si practic aceasta planeta are detalii vizibile pe disc, care pana la urma erau efecte reziduale date de obiectiv si atmosfera si nu aveau nimic de a face cu discul planetei in sine.

Jupiter: Planeta a fost observata la 36mm apertura. Benzile ecuatoriale au fost clare si evidente. La 68x, contrastul a mimat performanta unui obiectiv apocromat, neprezentand un cromatism vizual deranjant. La 85x, cu ocularul de 40mm, claritatea generala s-a mentinut, se puteau observa si regiunile polare delimitate de cele ecuatoriale.Asta demonstreaza performanta ridicata a acestei lentile la un diametru mic (in ciuda polisari cu suspensie de oxid de ceriu pe pasla care nu poate corecta figura optica) demonstreaza eficienta diafragmarii excesive pentru mascarea zonelor aberante periferice ale sticlei.

Observatii cu Lentila 2 (Focala 3340mm, polisata pe hartie): 

Avand un nivel calitativ vizibil imbunatatit de catre polisarea pe polizo de hartie cu Ceo2 uscat, obiectivul a permis functionarea optima la o apertura crescuta de 45mm.

Teste Ronchi

Jupiter: Imagini spectaculoase, de inalt contrast. La 133x (ocular 25mm) si 167x (ocular Plossl 20mm), discul a devenit mai intunecat, insa a mentinut o rezolutie excelenta ("sharp"). Datorita seeing-ului 5/5, la grosismentul de 167x am putut rezolva clar ondulatiile din banda Ecuatoriala Sudica (observate orientat invers, datorita excluderii oglinzii zenitale din desingul optic).

Simulare Jupiter la 133x prin lentila de 3340mm focala la diametru de 45mm, pS benzile nu sunt asa de portocalii vizual aici e supraexagerat, in realitate culoarea benzilor de nori e precum banda ecuatoriala sudica din aceasta imagine sau SEB sub banda ecuatoriala nordica

Algieba: La 167x, separatia a fost completa. Discurile Airy au fost perfect circulare, masive in campul vizual aparent, prezentand o dominanta cromatica galbuie extrem de evidenta si placuta vizual.

Castor: Observata la 133x si 167x. Privelistea a demonstrat nivelul inalt de contrast de care este capabil acest instrument. Marimea discurilor Airy si definitia optica confirma utilitatea obiectivelor lungi pentru stelele duble cu luminozitate ridicata. Steaua companion avand un aspect albastru sters cu un airy disc perfect circular si placut vizual ce nu te puteai plictisi de imaginea oferita.

Mizar: Separata fara efort. Componentele albastre au fost rezolvate cu discuri de difractie bine pronuntate vizual,aspectul este atat de placut incat asemenea imagini nu poti vedea nici prin refractoarele acromate.

Eta Cassiopeiae: Detecția secundarei a impus limitarea grosismentului pentru evitarea scaderii drastice a luminozitatii. Companionul a fost observat cu vederea periferica la 66x si marginal la 83x.

Porrima: Observatie remarcabila la 167x. Sistemul a fost separat excelent, distanta dintre stele fiind considerabil mai mare decat un "hair split" clasic. Steaua secundara s-a situat la marginea inelului de difractie al stelei primare, marimea fizica aparenta a componentelor fiind impresionanta, cu airy discuri extrem de placute vizual, ce nu te puteai desprinde de ocular.

In nici un refractor acromat oricat de bun ar fi nu am vazut asemena imagini de difractie la stele duble atat de impresionant preum s evede prin aceste lentile simplet.

 

Aspecte Operationale: Aceste refractoare lungi de focala masiva sunt instrumente dedicate strict sistemelor duble stralucitoare (limita teoretica fiind o magnitudine de clasa 4, pentru a putea mentine utilitatea observarii directe). Echiparea unui asemenea ansamblu cu o luneta de cautare este imposibila din punct de vedere structural; flexiunea constanta a tubului principal inlatura complet si repetat colimarea dintre axele optice. Orientarea astronomica se face asadar strict rudimentar, motiv pentru care centrarea tintelor necesita oculare cu putere mica de marire (focale mari, de maxim 40mm).