Observatii Lunete simplet
Noaptea trecută am avut câteva surprize majore în timpul observațiilor efectuate cu lentila polisată pe fetru (2,1 m) și cea polisată pe hârtie (2,2 m). Condițiile de seeing au fost excepționale — cele mai bune înregistrate până acum în această perioadă.
La prima examinare, imaginile au fost vizibil mai clare și mai bine definite prin lentila polisată pe fetru, comparativ cu cea polisată pe hârtie. Acest lucru se datorează în principal calității inferioare a prelucrării optice la lentila polisată pe hârtie (lentila Nr. 2). Totuși, figurile de difracție stelare au fost mai bine conturate la lentila polisată pe hârtie, deși imaginile lunare și planetare nu atingeau acuitatea și rezoluția celei polisate pe fetru (lentila Nr. 3).
Planeta Saturn s-a prezentat, de asemenea, mai bine prin lentila polisată pe fetru decât prin cea polisată pe hârtie (Nr. 2). Am putut atinge o mărire maximă utilă de 133× pe Lună, cu detalii bine definite, în timp ce prin lentila polisată pe hârtie am obținut imagini bune până la maxim 108×.
Aici se află o înregistrare video care ilustrează imaginile Lunii obținute cu lentila de 2,1 m folosind un ocular Plössl de 20 mm:
Multe dintre observațiile recente au fost realizate utilizând oculare Kepler confecționate manual, cu distanțe focale de 20 mm, 14 mm și 11 mm. Am selectat lentilele cu focală scurtă de cea mai bună calitate pe care le aveam, iar rezultatele optice sunt excelente. De asemenea, confecționez adaptoare pentru lentile cu distanțe focale mai mari.
Observația la Jupiter – 30 octombrie, cu refractoarele de 1320 mm și 1300 mm, între orele 00:30 și 01:40
Am observat planeta Jupiter folosind lentila polisată pe hârtie, cu distanța focală de 1320 mm (obiectiv de 28 mm diametru util), și lentila polisată pe fetru de 1300 mm, ambele utilizate la aceeași deschidere efectivă de 25 mm.
Lentila polisată pe fetru (25 mm deschidere efectivă):
Față de observațiile din luna august, benzile ecuatoriale ale lui Jupiter sunt acum mult mai ușor de detectat cu această lentilă, datorită seeingului excelent.
Cu ocularele Kepler (20 mm, 14 mm și 11 mm), benzile principale se observă clar. Imaginea oferită de ocularul de 11 mm a fost deosebit de impresionantă — banda polară sudică și separația dintre benzile polare și ecuatoriale au fost evidente și clare.
Lentila polisată pe hârtie (1320 mm):
Contrastul general a fost mai bun, iar benzile de nori s-au evidențiat mai clar. La o deschidere de 25 mm, acestea erau deja vizibile, iar prin extinderea diafragmei la 28 mm, benzile s-au remarcat și mai pronunțat comparativ cu imaginea prin lentila polisată pe fetru. Contrastul a fost superior, iar detaliile atmosferice se reliefau foarte bine.
Diferența nu a fost semnificativă, în principal pentru că deschiderea lentilei polisate pe hârtie a fost mărită astfel incat a putut oferi detalii mai bune iar benzile sau putut observa mai usor, totuși, lentila polisată pe hârtie oferă un contrast putin mai ridicat.
Ambele obiective (cu distanțe focale de aproximativ 1,3 m) prezintă o calitate optică mai buna decat cea a lentilelor de 2,1 m și 2,2 m. În ansamblu, lentila polisată pe hârtie oferă un contrast mai bun și o difracție stelară mai curată decât cea polisată pe fetru.
Totuși, lentila polisată pe fetru rămâne de foarte bună calitate — redă detaliile atmosferice principale ale lui Jupiter, doar cu un contrast ceva mai redus. Stelele duble, precum Castor, apar foarte bine definite prin ambele obiective.
Jupiter observat cu lentilele de 2,1 m și 2,2 m
Lentila de 2,1 m polisată pe fetru oferă o imagine excelentă, mult superioară celei polisate pe hârtie. La 107× (ocular Kepler), Jupiter prezintă un contrast foarte bun și detalii atmosferice clare. Benzile ecuatoriale și polare se disting fără efort.
Chiar și la 142× (ocular Plössl de 15 mm), imaginea își păstrează claritatea, deși scade ușor luminozitatea. Aproximativ 107× reprezintă mărirea optimă pentru această lentilă în observațiile lui Jupiter.
Cu lentila polisată pe hârtie de 2,2 m, diferențele în calitatea imaginii și detaliilor nu sunt mar in principu sunt la fel. Totuși, dacă ambele lentile ar fi fost fabricate la același nivel de precizie optică, lentila polisată pe hârtie ar fi putut oferi un contrast ușor mai bun și o imagine mai ascuțită si o claritate mai buna a imaginilor de difractie stelara decât cea polisată pe fetru,
La 108×, Jupiter arată bine, dar nu la fel de contrastat ca prin lentila polisată pe fetru; nivelul detaliilor este similar la o deschidere de 37 mm.
Comparând lentila de 1320 mm polisată pe hârtie cu cea de 1300 mm polisată pe fetru, prima oferă un contrast mai ridicat și o vizibilitate mai bună a detaliilor fine.
Pentru ca această diferență să fie evidentă, ambele lentile trebuie să aibă o calitate optică echivalentă, iar polisarea cu hârtie trebuie realizată corect, cu un contact uniform între suprafețe și un model Ronchi perfect liniar.
Observații cu lentilele telescopului aerial de 3,4 m și 3,5 m
Folosind lentila polisată pe fetru Huygens replica (focală de 3,5 m) la o deschidere de 40 mm și o mărire de 87× (ocular Plössl de 40 mm), imaginile lunare au fost foarte bune. La o diafragmare de 38 mm, imaginea a devenit și mai clară, deși ușor mai întunecată.
Lentila prezintă o performanță excelentă, chiar și în prezența unor mici defecte de suprafață, oferind figuri de difracție bine definite și imagini curate ale stelelor duble la 40 mm deschidere.
Saturn s-a văzut excelent la 40 mm, fiind asemănătoare cu desenul lui Huygens obținut cu telescopul său de 12 picioare (vezi mai jos).
Totuși, nu am reușit să observ planeta Jupiter cu lentila de 3,5 m.
Cu lentila polisată pe hârtie (focală de 3,4 m) și o deschidere de 46 mm, calitatea imaginii s-a îmbunătățit considerabil — se observă detalii foarte fine în figurile de difracție ale stelelor strălucitoare și imagini lunare excepțional de clare la 136× (ocular Plössl). Seeingul a fost, de asemenea, excelent, contribuind la claritatea generală.
Saturn a prezentat o imagine curată și detaliată a inelelor, cu o îmbunătățire evidentă față de lentilele de 2,1 m și 2,2 m (testate ambele la 37 mm deschidere). Inelele au fost vizibile foarte clar la 136× cu lentila polisată pe hârtie (ocular Kellner de 25 mm). Pentru Saturn, măriri mari pot fi utilizate fără pierdere de contrast, spre deosebire de Jupiter.
Comparând lentila de 2,2 m polisată pe hârtie cu cea de 2,1 m polisată pe fetru, cea din urmă oferă rezultate mai bune datorită calității optice superioare și execuției mecanice mai precise. Totuși, dacă ambele ar fi fost realizate cu aceeași precizie de suprafață, lentila polisată pe hârtie ar fi depășit-o, oferind o imagine mai clară, cu contrast mai mare și figuri de difracție mai curate.
Imaginile obținute cu Lentila Nr. 3 (focală 3,4 m) sunt excelente până la 133× pentru observațiile lunare, planetare și stelare. Pe stele se pot folosi măriri chiar mai mari decât pe Lună sau planete, fără degradarea calității imaginii.
Steaua dublă Mizar prezintă discuri Airy frumoase, vizibil mai ascutite decât prin lentila polisată pe fetru — bine definite, perfect circulare și clar separate la 85×.
Comentarii
Trimiteți un comentariu