Mașinăria cerească

Timp de mai bine de un secol după inventarea telescopului, lunetele cu focale lungi au fost instrumentele preferate folosite de astronomi. Astăzi, aceste telescoape sunt în general considerate monștri grosolani greu de controlat. Dar numeroase descoperiri importante au fost făcute cu lunetele din secolul al XVII-lea, cum ar fi fazele lui Venus, sateliții din Jupiter și Saturn, rotația lui Jupiter și Marte, existența stelelor duble și a nebuloaselor duble și a naturii stelare a Căii Lactee.

Răspândirea telescoapelor prin Europa a fost una importantă în acceptarea populară a noilor idei în astronomie.

Pentru a experimenta ceea ce observatorii de acum 300 de ani s-au confruntat cu utilizarea lunetelor non acromatice și pentru a vedea ceea ce au văzut, am construit un refractor de 6,5 picioare folosind o lentilă simplet cu diametrul de 40 mm, folosita la 32 mm diametru.

Producătorii de telescoape din secolul al XVII-lea știau că o lentilă simplă de focalizare lungă va depăși una scurtă, dar motivul nu a fost înțeles după ce Issac Newton a lucrat cu prisme și refracția luminii.

El a demonstrat ca acea aberația cromatică este mult mai grava decât aberația sferică. Distanta focală a unui obiectiv simplu pentru lumina albastră este de aproximativ două procente mai mare decât pentru lumina roșie producând o imagine confuză și colorată.

Luneta lui Hevelius de 60 de picioare (18 metri)

Dimensiunea neclarității imaginii este de aproximativ un procent din diametrul obiectivului și independent de distanta focală, astfel crescand distanta focala creste magnificatia si reduce semnificativ aberatia cromatica astfel incat detalile observate vor iesi la iveala.

Adica cu cat de indepartezi mai mult de obiectiv ( dat de distanta focala) cu atat imaginea este mai clara pana la un anumit punct in asa fel incat nici lungimea lunetei sa nu fie exagerata si imaginea observata sa fie calitativa, trebuie gasit focala potrivita. Astfel pentru telescoapele din secolul al 17-lea indicele sau coeficientul aberatiei cromatice era cuprins intre 1,5 si 1,7 asta se determina prin impartirea raportului focal al obiectivului cu diametrul sau util.

Iata un filmulet care explica pe intelesul tuturor aceasta chestiune:

Dupa cum vedeti este simplu, astfel astronomii folosind lunetele din veacul al 17-lea au ajuns la lungimi foarte mari, exagerate uneori ce au depasit in unele cazuri 50 de metri.

In 2012 am construit prima luneta simplet non acromata folosind o lentila de ochelari bruta cu focala de 2 metri diametrul folosit a fost 25mm. A durat ceva timp pana ce am asamblat luneta a fost prima incercare sigur ca lentila avea si ea defectele ei dar am putut observa multe obiecte.

Tubul era din PVC montat pe o scandura lunga de aproape 2m pentru a impiedica deformarea tubului optic, celula sau suportul lentilei realizat din carton initial avea un diametru de 40mm furnizand imagini neclare stele distorsionate complet, am observat benzile lui Jupiter, satelitii sai, forma de caciula a lui Saturn, fazele lui Venus. Calitatea lentilei fiind pana la urma extrem de slaba luneta a fost ulterior abandonata.

Iar in anul 2014 am achizitionat 2 obiective simplet biconvexe simetrice de 28 si 40mm primele de acest tip de calitate pentru realizarea unei lunete simplet tipica secolului al 17-lea in varianta moderna.

Am construit luneta de 28/1250mm fiind de o calitate exceptionala iar luneta cu diametru de 40mm focala 2400mm a fost un esec, in 2016 la fel a doua tentiativa a iesit catastrofal datorita focalei mult prea mari indeosebi a metodei de construire si faptul ca am avut multe lipse pe partea materiala.

Prima luneta simplet construita in 2012

Întrucât este tarziu acum, deși am acceptat faptul că nimic nu stimulează interesele științei mai mult decât utilizarea telescoapelor corecte și perfecte, prin intermediul numeroaselor observații cerești pe care le înregistrează, fiecare astronom simpletist din zilele noastre nu dorește nimic mai mult decât să aiba un instrument mai lung cu diametru mare. Cu toate acestea, telescoapele simplet cu o lungime mai mare 1 metru ocupa spatiu si au un diametru mic, deși lentilele bune si foarte bune pentru tuburi mai lungi ar fi putut lustruite acasa, nicăieri la noi au nu fost aplicate stelelor cu un succes tolerabil, din motivul că amatorii nu au reușit până în prezent să inventeze mecanisme adecvate pentru montarea unui tub lung ideal pentru a ține lentilele, iar tubul sprijinit in asa fel incat sa nu aiba deformatii in timp datorita lungimii, greutatii și volumul său; iar dificultățile sunt de așa natură încât majoritatea amatoriilor au dispretuit aceste instrumente. Cu toate acestea, am crezut in orice speranță, pentru că m-am simțit perfect încrezător că prin ajutorul lui Dumnezeu s-ar putea construi un instrument foarte mare de acest gen pentru ținerea lentilelor cu o lungime 6.5 picioare sau 2 metri și apoi să-l fii îndreptat către cer; un ilustru domn, Mircea Pteancu, veteran in astronomia de amatori mi-a aprins în mod special entuziasmul pentru a-mi îndeplini sarcina, a donat in 2016 o lentila de 40mm focala 1980mm de o calitate foarte buna. Totuși, la început mărturisesc, am prevăzut clar că vor exista foarte multe dificultăți în cale, adică initial vroiam construirea unui tub pătrat din 4 scânduri de 2m, pur si simplu nu am avut materialele necesare iar aici am un ghinion care ma urmareste de anii buni.

Ce osteneală ar fi să ne alăturăm tuturor! pentru a aduce instrumentul la un alt nivel, să-l ridic, și să-l mențin constant în poziția corectă și liber de flexare. Din aceste motive, eu, prevăzând dificultatea extraordinară a întreprinderii unui astfel de proiect, am încercat printr-o metodă complet nouă sa construiesc un instrument asemanator vechilor mele tentative dar cu inovatii pe parcurs, o adevarata masinarie a cerului.

Instrumentul ar fi apoi mai ușor și prin urmare mult mai convenabil și mai simplu de montat și de administrat; în special, întrucât tubul din scandura trebuia eliminat; Pentru a fi usor, am studiat construcția unui instrument pentru a servi scopului unui tub rotund, montat pe o scandura perfect plana cu un sant central perfect drept pentru montarea tubului.

Deoarece este destul de incontestabil faptul că o scândura neteda fara sant nu ar putea fi niciodată buna in acest caz. Cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu lucrarea a prosperat, astfel încât am reușit sa procur 2 tuburi de 1 m lungime din carton de foarte buna calitate care s-au potrivit perfect pe scandura suport astfel incat la imbinare sa se potriveasca intre ele, totusi au existat flexuri noaptea la umiditate tuburile au inceput sa se incovoaie la mijloc chiar fiind de un metru lungime si montate pe un suport drept si stabil. Am separat luneta in doua componente obiectivul si ocularul aveau tubul lor individual fiind independente fata de tubul principal astfel incat cele doua acum sunt libere de flexuri si nu se pot incovoia avand lungime mica (de 30cm). Am construit instrumentul în patru piese cele doua componente optice separat si cele doua tuburi optice lungi separat de cele optice.

Astfel, le-am dat un plus de stabilitate și rezistență fata de flexuri încât aceste două tuburi optice obiectiv/ocular se pot răsuci in suportul lor, fara sa influenteze aliniamentul intre cele doua, colimarea se mentine perfecta datorita ca scandura principala este dreapta. Am avut grija ca scandura sa fie lacuita si baituita pentru a inlatura incovoierea ei in timp.

Montura care tine tot tacamul, este de tip Dobson aceiasi montura folosita si la prima luneta simplet din 2012, ulterior am utilizat-o si in acest caz fiind cea mai potrivita pentru un astfel de instrument lung dar trebuie mentinut faptul ca este la limita folosiri unui tub cu lungimea de aproape 2m, peste lungimea respectiva montarea pe un singur punct devine problematica.

Scandura principala sus si partea mecanica jos

Asamblarea scanduri principale pentru tubul optic de partea mecanica

Initial scandura principala vroiam sa o montez direct la partea mecanica dar am, stat si m-am gandit ca ar fi bine sa montez sub scandura principala o alta scandura de mici dimensiuni pentru a impiedica curbarea celei principale, o ideie geniala care sa dovedit pe parcurs utila.

Telescoapele simplet galileene au fie un obiectiv plan-convex, fie un obiectiv biconvex (așa-numitele lentile pozitive) ca obiectiv principal - sau obiectiv, cu diametre clare mai mici de un centimetru și cu distanțe focale de până la câteva picioare. Ocularul galilean este un obiectiv plan-concav sau biconcav (așa-numitele lentile negative) care produce măriri de până la aproximativ 30x. Cu toate acestea, unul dintre principalele dezavantaje ale unui telescop galilean cu ocularul său negativ este că câmpul vizual este extrem de mic. Când ne uităm la replicile telescoapelor lui Galileo, vederea este destul de neplăcută, deoarece este ca și cum ar fi să privim printr-o paie de sodă! Acest lucru face dificilă găsirea și urmărirea obiectelor - chiar și a Lunii. În 1611, Kepler a făcut prima îmbunătățire a telescopului astronomic sugerând că obiectivul ocular galilean negativ să fie înlocuit cu un obiectiv pozitiv. Rezultatul utilizării unui ocular keplerian este că, pentru aceeași putere ca printr-un telescop galilean, câmpul vizual este destul de mare și vederea este foarte plăcută. Cu toate acestea, chiar și după ce Kepler a sugerat îmbunătățirea primelor telescoape, au rămas două defecte majore.

Deoarece lentilele obiective utilizate erau lentile cu un singur element (adică erau formate dintr-un singur obiectiv) au suferit atât de aberație sferică, cât și de aberație cromatică. În aberația sferică, razele de lumină de lângă centrul lentilei ajung să se concentreze la o distanță mai mare de lentile decât razele de lumină de la marginile lentilei. În aberația cromatică, razele de lumina avand diferite culori ajunge să se concentreze la distanțe diferite de obiectiv, de exemplu, focalizarea luminii roșii este mai lungă decât cea a luminii albastre, in cazul meu lentila obiectiv este menisc convergent de calitate exceptionala fiind deja implimentata in uz astronomic. Ocularele folosite de mine sunt moderne de tip Kellner si Plossl cu 3-4 lentile avand un camp generos mult mai mare decat a unui ocular dintr-o singura lentila pozitiva folosita de Kepler.

La mijlocul anilor 1600, astronomii și producătorii de telescoape, precum Huygens și Hevelius, au descoperit că efectele aberațiilor sferice și cromatice ar putea fi compensate făcând distanta focală a obiectivului foarte lungă. Cu toate acestea, ambele efecte depind de pătratul diametrului obiectivului. Astfel, în timp ce un obiectiv cu un diametru de 25mm, cu o distanță focală de 1 metru sau mai mare, este lipsit de culoare, adică furnizeaza o imagine acromatica și lipsita de aberații sferice, distanta focală a unui obiectiv cu diametrul de 50mm trebuie să fie de 4 metri sau mai mult, adică 13 picioare pentru a avea o imagine aproape fără defecte. După cum cititorul poate presupune, această soluție la problemele de aberație ale lentilelor unice prin creșterea distanțelor focale are limite și a dus la telescoapele din a doua jumătate a anilor 1600 având distanțe focale de 100 până la 200 de picioare și chiar mai mult, în timp ce aveau lentile obiective cu un diametru mai mare de 150mm până la 200mm, de exemplu.

In cazul nostru aberatia sferica este problema, cat si cea cromatica ambele se corecteaza bine folosind o lentila plan convexa si biconvexa mai ales aberatia sferica ( vederea in ceata), la meniscuri aberatia sferica este mai puternica decat cea cromatica si asta datorita lentilei care induce niste defecte la nivelul sticlei datorat formei sale.

Cu ajutorul lui Dumnezeu noroc ca lentila de 40mm menisc Surpush este exceptionala reprezinta un unicat in astronomie, dealungul timpului am dat de niste lentile menisc de calitate proasta si nu credeam ca pot exista lentile bune, uite ca pot exista exceptii.

Corectia la nivelul lentilei este foarte buna, exista ceva astigmatism dar poate fi corectat prin rotirea suportului lentilei la pozitia corecta, astfel incat sa furnizeze imagini sharp de calitate, dat fiind faptul ca focala este foarte lunga unele defecte dispar iar imaginea stelelor pana si la 198x este buna, cu un disc airy rotund inconjurat e un singur inel de difractie circular, la o lentila menisc asa ceva nu credeam ca este posibil, intradevar raza de curbura pe partea concava este foarte mica, in reflexie focala masoara cam 60-70 de cm, iar imaginea produsa este clara.

Punerea tuburilor pe suportul principal

Montarea definitiva

Luneta astazi

Luneta in 2021

Postez aici 3 materiale video despre lunetele din secolul l 17-lea

Era moderna a lunetelor simplet

In conceptul nostru lunetele din secolul al 17-lea nu prea au legatura cu lunetele simplet folosite de noi astazi, indeosebi calitatea sticlei din acel veac era proasta cu un indice slab de refractie, imperfectiuni la nivelul sticlei etc, dar si in ziua de azi sticla de geam este asemanatoare cu cea ce aveau landemana astronomii in aceea vreme, totusi am evoluat putem procura sticla optica de calitate Bk7 si prelucrata la standardele moderne, exista firme producatoare de lentile optice in strainatate de unde se poate comanda, deci sunt surse.

Lentila obiectiv de 40mm a fost produsa de Surplush supplier celebru in SUA de componente optice, produc de toate in plus mai exista si alte firme.

Când Campani a trimis lentile obiectiv cu distanțe focale de 105, 130, 150 și 205 palme (23,5, 29, 33,5 și 46 m.) La Paris la începutul anilor 1680, el a sugerat această formă de montare. Cassini a folosit obiectivele în telescoapele aeriene și, în 1684, a descoperit cu ei Tethys și Dione. Această foaie a fost probabil tipărită separat înainte de 1684. A fost frontispiciul Hesperi et Phosphori de Francesco Bianchini, Roma, 1728, unde reprezinta montarea unor lunete uriase.

Macheta cu astronomi in timpul observatilor cu lunete lungi din veacul al 17-lea

Observatii in stilul veacului al 17-lea

In anul 1659 Olanda, Christiaan Huygens a realizat un telescop de 23 de picioare el a făcut o descoperire impresionantă: a descoperit adevărata natură a aspectului nedumeritor al misterioaselor „atașamente” (urechi) ale planetei Saturn. De fapt, el nu datora această descoperire doar observațiilor sale vizuale era și rezultatul raționamentului său deductiv. Christiaan a ajuns la soluția corectă a puzzle-ului examinând vechile observații telescopice făcute de alți astronomi în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Putem concluziona ca inelele erau vizibile prin telescoape mai mici dar astronomii nu au dedus ce erau defapt. Prin lunetele simplet de 28/1250mm si 32/1980mm aspectul planetei Saturn este bine definit, inelul este vizibil clar iar asta ne aduce la cunostinta ca lunetele de la inceputul veacul al -lea pana la jumatate secolului 17 vedeau planeta Saturn sub forma unei caciuli sau avand niste proieminte la margine asemanator cu cea ce observasem cu prima luneta simplet in 2012 avand un obiectiv slab fololsit la diametrul de 40mm apoi la 25mm, aceiasi chestie vedeau si astronomii din vecul al 17-lea.

Situatia sa schimbat in 2014 cand am construit luneta simplet de 28mm in cazul de fata Saturn era bine definit chiar daca in perioada respectiva inelul nu era atat de inclinat precum acum dar la un diametru de 28mm putem observa spatiul dintre inel si planeta, se vedea frumos.

Hai sa ne intoarcem la luneta Heveliana de 32mm focala 1980mm, unde partea laterala a scandurei am montat 2 bucati de lemn 6 la numar pentru alinierea si stabilizarea tuburilor, unde avem de a face cu 4 tuburi detasabile suna ciudat pentru o luneta astronomica la care multi considera ca fiind dintr-un singur tub ei uite ca in cazul de fata cele doua tuburi se curbau pe scandura suport chiar interesant ca sa spun asa pentru o luneta de 1980mm lungime, treaba sa rezolvat simplu prin montarea separatata a componetelor optice iar asta reduce din spatiul de depozitare.

Apoi montura Dobsoniana nu se preteaza cu cea ce astronomii aveau in secolul al 17-lea dar hai sa excludem tipul de montare a tubului optic pe stativ si doresc sa subliniez ca doar aceasta montura o detineam si nu aveam in plan sa construiesc alta noua expres pentru aceasta luneta.

Acum tuburile de carton au o problema la umiditate se inmoaie hai ca am rezolvat-o si pe asta, am gasit o solutie buna pentru a unge partea exterioara a tubului pentru protectia cartonul de umidtate nu mai stiu cum se chema produsul respectiv, apoi am invelit tuburile in scoci, sa prins perfect iar in interior le-am uns cu ulei ars, nu am avut vopsea negru mat cu ce sa vopsesc pe inerior, am auzit ca uleiul ars este foarte bun pentru a proteja lemnul si cartonul de intemperi.

Am folosit luneta si in regim aerial fara tub doar cu cele doua tuburi ce gazduiesc componentele optice sigur ca lipsa tubului optic va aduce un surplus de lumina parazita va ilumina campul vizual astfel luneta nu era buna pentru observarea obiectelor slabe.

Luneta de 32mm in regim aerial fara tub

Ce fac altii ?

Oare ce au construit altii amatori pasionati de lunete vechi si de reenactments moderne, un alt amator Tavi F primul astronom care a realizat obiective pentru lunete simplet biconvexe la noi in tara si de unde provine obiectivul lunetei de 28/1250mm.

A construit si el primele lunete simplet de o calitate exceptionala unice in tara, avand prima luneta lunga cu tub din metal si un sistem de montare pe doua puncte de sprijin, o adevarata bijuterie.

Pana in prezent amatorii nu au reusit sa conceapa metode adecvate pentru montarea lentilelor intr-un tub lung sprijinit in asa fel incat sa nu se incovoaie cu timpul, chiar o provocare, aici intervine Tavi F el folosea tuburi de carton inital pentru toate lunetele sale sprinjinite pe doua puncte de sprijin ( unul in fata iar celalat la capat) dar cartonul se umezeste nici tuburile sale din carton nu erau chiar adecvate pentru observatii nocturne oricat le-ai inveli in scoci.

Solutia un tub de carton gros si bine protejat ar rezolva problema pe moment, chestia e ca trebuie sa recurgi la alte metode iar singura cale pentru a avea un tub la care sa nu aiba probleme cu incovoierea si umiditatea este sa recurgi la o teava din aluminiu, eu zic ca este cea mai buna solutie, stim ca la noi cat de greu este sa procuri materiale bune iar la faza asta eu am un lapsus din punct de vedere material, noroc ca luneta mea lunga are un suport dedesupt fara indoiala si cartonul se deformeaza fara un sprijin, sa nu mai zic de PVC care i campion la asa ceva.

Luneta simplet de 40/2400mm a lui Tavi F. a fost atractia mea pentru lunete simplet ma fascinat acest domeniu inca din 2012 iar luneta aceasta a fost ca o inspiratie pentru mine, am incercat si eu sa fac doua lunete de acest gen, obiectivul fiind produs tot de Tavi F, dar lipsa materialelor de constructie a facut ca proiectul sa fie abandonat.

La vremea respectiva cautam si eu tuburi de carton dar nu am gasit din pacate nimic si am ramas in stand by cu proiectul, am avut doua tentative esuate, iar ultima lentila simplet de 40mm a fost data, ulterior am aflat ca respectivul la care i-am dat lentila a vandut-o si el a ramas cu proiectul blocat.

Un alt amator de pe un forum astronomic a incercat sa faca o luneta de 40mm folded in varainta scurta cu doua oglinzi plane, proiect pe care la abandonat, cred din lipsa materialelor.

Solutia in cazul de fata o are Tavi F si este foarte simpla folosirea unui singur tub din metal respectiv aluminiu.

Luneta simplet de 40mm f60 a lui Tavi F. pe o montura cu doua puncte de sprijin

Luneta lui Tavi F. de 40mm din tuburi de carton, upclose

Luneta simplet de 40mm 2,4m lungime a lui Tavi Florian

Partea frontala a lunetei

Montarea unui tub de aluminiu ar rezolva solutia dar sa nu uitam ca sustinerea pe un singur picior de sprijin sau montura ar induce vibraje serioase la focala de peste 2m in cazul lunetei lui Tavi Florian de 40 / 2400mm este obligatoriu sa fie montata pe doua puncte de sprijin, iar la focale de pe ste 3 m nici cele doua puncte de spijin nu mai ajung aici deja intri intr-un alt nivel unde trebuie sa intervi cu scripeti pentru a inlatura incovoierea tubului.

Stiu sigur ca la noi in tara nimeni nu a construit o asemenea luneta de peste 3 metri folosind scripeti, nu zic ca este imposibil de facut odata ce ai lentila obiectiv e o chestiune legat de spatiu, materiale la noi stam prost la capitolul materiale bune, tevi PVC din Hipermarketuri ar strica totul iar tevi groase din alumniu sunt greu de manevrat, la asa focale nu merita sa improvizezi.

Luneta noua a lui Tavi F. cu diametrul de 38/2030mm

Montarea lunetei de 38/2030mm, in partea dreapta o imagine cu planeta Jupiter luata prin aceasta luneta

Luneta noua a lui Tavi Florian in timpul observatiilor

Proiect conceput de Tavi F pentru un nou sistem de montare a unei lunete simplet pe doua puncte

Proiect conceput de Tavi F pentru un nou sistem de montare a unei lunete simplet pe doua puncte de sprijin 2

Deci exista solutii pentru montarea lunetelor lungi, de exemplu o luneta montata pe doua puncte de sprijin este mai stabila decat pe un singur punct, dar este mai greu de manevrat si orientat, mult mai usor de orientat este un instrument sustinut pe un singur punct. Dar la asemenea lungimi tuburile se flexeaza si este nevoie de un alt tip de montare.

Eu am obiective simplet pana la 4 m focala folosite in regim aerial dar de calitate proasta ce nu merita construite lunete definitive.

Daca avem tuburile astea cand detineam obiectivul de 40mm de la Tavi F alta era treaba dar asta e ce sa faci te descurci cu cea ai.

Iata un alt amator Walter Stephani a realizat niste replici fenomenale ale lunetelor din secolul al 17-lea din hartie si carton.

Iata descrierea lui:

Obiectivul este plan-convex, realizat din sticla de geam simpla, distanță focală 165 cm, diametrul discului 41 mm, deschidere utila 30 mm. Roger Ceragioli mi-a făcut acest obiectiv, plus un al doilea cu o distanță focală de 155 cm.

Ocularul este o lentila biconvexa realizata din sticlă crown (probabil BK7), 31mm diametru, distanță focală aproximativ 62mm, mărire aproximativ 27x. Deci sistemul este un telescop Keplerian simplu.

Suporturile pentru lentile sunt fabricate din lemn de tisa, un prieten de-al meu mi le-a făcut după modelele Campani. Ar fi trebuit inițial să fie făcute dintr-un lemn de fructe, dar nu existau piese potrivite în atelierul lui și al meu. Lemnul de tisă este o alternativă foarte bună și frumoasă.

Cele 4 tuburi potrivite sunt realizate din hârtie de cârpă lucrată manual din comerțul cu artiști. Se apropie foarte mult de tipurile de hârtie din secolele XVII și XVIII, pe care le cunosc din multe lucrări din biblioteci și arhive. Este fabricat din fibre reciclate (in, cânepă și bumbac) și este mult mai puternic decât hârtia modernă din lemn de măcinat. Pentru a face tuburile, am gătit și am folosit lipici de amidon conform rețetelor vechi. Aceste tuburi de hârtie, care constau din mai multe straturi, sunt foarte rigide și ușoare. Capetele tuburilor pe care le-am lipit cu benzi de pergament (ferule). Am făcut adezivul din pergament fiert. Telescopul este foarte ușor și, de asemenea, foarte stabil, dar trebuie sprijinit astfel încât să nu se flexeze. După modele vechi am făcut o șină de lemn canelată pentru ea. Există jumătăți de inele de alamă, căptușite cu piele în locurile potrivite pentru a susține și a ține capetele tuburilor, acestea sunt fixate cu panglici. Am pus întregul instrument pe un trepied vechi probabil din secolul al XIX-lea.

Luneta replica a lui Campani 30mm 1650mm

Luneta 30/1650mm

Nu sa oprit aici iata ce zice in continuare:

Am construit câteva telescoape în ultimii ani, toate din carton.

Primul a fost unul cu obiectiv obiectiv de 3 picioare distanță focală, apoi unul pentru lentile cu 5-6 picioare și unul pentru lentile cu 7-9 picioare. Toate obiectivele sunt lentile biconvexe, toate telescoapele pe care le folosesc au un ocular Keplerian.

Poate ai vrea să știi cum am făcut telescoapele alea?

Toate tuburile pe care le-am făcut din hârtie lipită. Am constatat ca pentru a le face nu este atat de dificil și este ieftin. Dar ai nevoie de timp.

Altfel ai nevoie in primul rand de hârtie bună (de desen) și de clei pe bază de apă. Pe vremuri, ei foloseau pastă gătită din amidon. Asta funcționează foarte bine. Adezivul pentru lemn solubil în apă funcționează perfect.

Pentru a face primul tub iau un tub adecvat sau un băț de lemn ca miez interior.

Ca prim strat am pus un strat de hârtie umedă fără lipici în jurul bățului in jurul acestui lipici foi de hârtie, continuați unul câte unul. Pentru a întinde uniform lipiciul pe toată suprafața hârtiei, folosesc o rolă mică de vopsea, acordați hârtiei ceva timp să se extindă sub umezeala lipiciului apoi puneți-l în jurul bățului.

Lăsați hârtia să se usuce puțin înainte de a pune stratul, continuați până când sunteți mulțumit de acest prim tub.

Ceea ce este cam dificil este să scoateți tubul interior, ceea ce este mai ușor daca ați pus inițial un strat de film de plastic în jurul tubului interior pentru a preveni lipirea hârtiei de acesta.
Chiar dacă reușiți să nu lăsați niciun lipici pe bățul interior, tubul de hârtie lipit poate fi strans destul de tare pe el, deoarece se micșorează la uscare. Ar trebui să fiți atenți la asta.

Atunci așteaptă, dacă totul este bine uscat, atunci acest tub de carton este rigid și ușor. Apoi ar trebui să șlefuiți exteriorul tubului neted.

Lipiți deasupra un strat de hârtie, poate din hârtie modelată sau colorată.

Apoi așteptați din nou până când totul este complet uscat.

Incepeți de la început: puneți din nou un strat de material impermeabil, de exemplu folie de plastic, în jurul primului tub interior al noului telescop și apoi începeți să faceți al doilea tub, pe care îl construiți în jurul primului acum terminat.

Continuați până când aveți suficiente tuburi și telescopul dvs. este suficient de lung.

Puteți stabiliza capetele exterioare ale tuburilor cu benzi de hârtie lipite în jur sau puteți lipi benzi de pergament în jurul acestui capăt (care funcționează foarte bine!) Sau puteți întoarce inele potrivite din corn sau alt material dur pentru aceste capete.

În capătul interior al tuburilor lipiți un opritor adecvat pentru a preveni luminile drepte. Acest lucru stabilizează, de asemenea, acea parte a tubului.

Pentru lentile puteți face „celule” din carton. Sau celule din lemn, pe care le faceți potrivite pentru cele două capete ale telescopului (și bineînțeles pentru lentile).

Le-am făcut pe amândouă. "Celulele" din hârtie / carton funcționează bine, dar celulele t dintr-un lemn de esență tare arată mai bine.

Tuburile de carton asamblate lung trebuie sprijinite astfel încât să nu se lase. Am lipit trei scânduri de lemn potrivite împreună de un jgheab în formă de U. Telescopul este așezat pe el.

Tuburi homemade ale lunetei de 9 picioare ( 2,7 m)

Ocular homemade

Diferite lunete homemade

Partea ocularului

Diferite lunete homemade

Luneta de 9 picioare ( 2,7m) imagine prelucrata

Luneta de 9 picioare ( 2,7m) original

Luneta lui Alan Binder

Citam din spusele lui:

Refractorul meu, non-acromatic

Componenta principală a telescopului meu este un obiectiv cu diametru de 3 inci (deschidere utila de 2,8 inci - 71mm), distanță focală de 17 picioare (206 inci, 5,2 metri), element unic, lentilă plano-convexă și 3 oculare Huygens cu distanțe focale eficiente de 4 inci,( 100mm) 2 -inch ( 50mm) și 11/3-inch ( 93mm), producând 50x, 100x și, respectiv, 150x și un micrometru.

Telescopul a fost proiectat folosind ca ghid imagini ale diferitelor refractoare din secolul al XVII-lea, în special cele din King’s The History of the Telescope (King 1955).

În special, am vrut ca telescopul meu să semene cu telescopul de 150 de picioare al lui Hevelius, de unde și numele telescopului meu. Pentru al utiliza, acesta este ridicat pe langa un stâlp de o frânghie, scripete și sistem de roți cu clichet la altitudinea adecvată, iar capătul ocularului este ținut în cadrul vertical al unei mese de observare, modelat după omologii săi din secolul al XVII-lea. Un obiect este urmărit la altitudine folosind un sistem cu manivelă și cablu pentru a muta cadrul în sus sau în jos. Controlul azimutului se realizează printr-un sistem cu manivelă și cablu care trage partea superioară a mesei glisante de-a lungul direcției orizontale. Controlul fin se realizează prin glisarea telescopului de-a lungul fundului cadrului cu mâna și împingerea cadrului în sus sau în jos cu mâna, împotriva tensiunii cablului care ține cadrul.

Telescopul e suficient de mic și montat suficient de bine încât să permită lui Binder să-l îndrepte cu precizie către multe stele de pe cer, în timp ce cele construite de astronomii istorici erau adesea mai lungi și mai dificile decât setările experimentale ale lui Binder. În zelul lor de a-și face telescoapele mai mari și mai bune, acești astronomi din vremuri își făceau telescoapele prea greoaie pentru a fi utilizate sistematic!