Observatii cu lunete simplet
Aseara 19.05.2020 a avut loc o confruntare intre cele doua lunete simplet unde am experimentat mai amanuntit performantele celor doua lunete pe diferite obiecte ceresti.
Venus se aproapie de noi tot mai tare iar acest lucru va insemna plecarea sa de pe cerul de seara si revenirea lui pe cerul de dimineata, adio Venus a fot prima replica inaintea observatiilor.
Am inceput cu luneta simplet de 27/1250mm obiectiv simetric biconvex a fost o experienta fenomenala la 50x ocular 25mm Kellner Venus era foarte clar avand aspectul de secera, cu marginile ascutite, la 127x ocular 10mm era foarte mare si inca clar totusi la 73x ocular 17mm plossl imaginea se prezinta cel mai bine prin simpletul de 27mm.
Am decis sa scot luneta de 26/1980mm menisc Heveliana pentru a compara cele doua astfel am ales o putere aproape identica prin luneta de 26/1980mm 79x cu ocularul de 25mm iar cu luneta simplet 27/1250mm am folosit o putere de 73x ocular 17mm, rezultatele au fost foarte suprinzatoare, prin luneta de 26/1980mm aberatia cromatica a fost mai mica decat prin luneta de 28mm, Venus mai maricel dar la fel de clar, iar prin simpletul de 28mm imaginea a fost mai ascutita ( sharp) fata de cea de 26/1980mm cu cromatism mai pronuntat, iata rezultatele mai jos.
La stele duble luneta de 27/1250m castiga, am observat dubla Castor din Gemeni separata cu spatiu negru intre componente la 73x cu doua discuri airy foarte frumoase si bine definite, iar cu luneta de 26/1980mm cele doua componente la 79x erau separate cu un spatiu negru foarte suptire, erau mai apropiate decat prin luneta de 27mm, dar fiind rotunde cu un airy disc frumos.
Stele singulare au fost si ele testate si se prezinta foarte bine prin ambele instrumente cu o imagine clara a discului airy si cu un inel de difractie perfect rotund.
Enigma detaliilor planetare prin simplete
Cum ramane cu enigma contrastului si detaliilor planetare observate anul trecut si in primăvara asta, de ce se vad detaliile planetare mai bine prin luneta menisc de 26mm /1980 decat prin simpletul de 27/1250mm, pai totul are de a face cu distanta focală, aperturiile sunt aproape la fel doar lentila obiectiv diferă si focala lor, răspunsul la întrebarea de ce detaliile se vad mai bine prin luneta lungă este focala, tipul de lentila obiectiv are si el o mica influență, meniscul corecteaza mai binisor aberațiile cromatice fata de obiectivul simetric biconvex dar furnizeaza aberatii sferice mai puternice decat celelate doua tipuri de lentile, daca tipul lentilelor obiectiv era identic si doar focalele erau diferite, raspunsul la intrebare este simplu, planetele se vor vedea mai bine prin luneta mai lunga cu un contrast mai ridicat iar detaliile se vor vedea mai clar decât prin cea de focală scurtă, aberatiile optice vor fi reduse.
Testul efectuat cu cele doua denota ca luneta de 27/1250mm lucreaza bine la duble iar la planete o putere de 73x este suficient la 127x ocular 10mm chiar si de calitate superioara scade contrastul planetar la asa putere, in cea ce priveste luneta de 26/1980mm la 100x planetele se vad mai binișor, mai mari, detaliile mai bine evidențiate decat prin luneta scurta totuși am observat ca la o putere aproape identica prin luneta de 26/1980mm planetele se vad mai ok, de exemplu Jupiter arata mai bine si benzile de nori sunt mai evidentiate decat prin luneta de 27/1250mm, clar deci focala are influenta majora in acest caz, la fel era si cu luneta de 27/1250mm daca ar avea o focala de 1980mm.
Contrastul planetar prin luneta de 26/1980mm la lasarea serii cand cerul inca este iluminat de Soare este foarte slab datorită fundalului cerului avand un efect de lumina parazita in campul vizual fapt datorat lunetei care nu are tub optic fiind aeriala sau truss tube.
Cu lasarea intunericului imaginea si contrastul prin luneta de 26/1980mm truss a devenit din ce in ce mai buna iar Venus a fost uimitor prin ambele instrumente, fiecare are avantaje si dezavantaje prin luneta de 27/1250mm simetrica Venus mi-a placut cel mai mult la fel si prin cea mare avand o imagine mai lipsita de aberatii cromatice decat cealalta, aproape la aceiasi putere de marire Venus se vedea bine.
O mica precizare, odata ce am schimbat diafragmele centrale si de catre obiectiv din interiorul lunetei de 27/1250mm imaginea este mult mai buna ca inainte, mai intunecoasa, contrastul a crescut semnificativ.
Observatii la Duble
Ceva uimitor am observat apoi parcurgand vechile desene observationale facute prin 2014 si 2016 cu observatiile din prezent la dubla Castor am evidentiat o schimabre intre componente, in 2014 componentele erau lipite una de alta la o putere de 78x si separate cu un spatiu negru suptire cat un fir de par ( hair split) la 127x, in 2016 la fel, ei bine anul acesta s-a produs miracolul dubla Castor la 73x ocular 17mm a putut fi separata cu spatiu negru a doua componenta B este rotunda iar la 127x sunt mai bine separate si se poate vedea clar a doua componenta ca find sferica fara sa fie lipita de steaua primara.
Hai sa vedem o simulare iata dubla Castor in 2014 !
In 2020 vedem o schimbare nu foarte mare dar evidenta fata de 2014 ce indica faptul ca cele doua componente sunt mai separate fata de anul 2014, este relativ usor sa iti dai seama daca cele doua sau separat cand ele sunt aproape, dar prin dobsonianul de 200mm la 300x componentele sunt foarte separate cu spatiu negru generos intrele ele fata de luneta de 27mm, atunci cum iti dai seama ca ele au o separatie mai mare fata de alti ani, raspunsul este simplu nu ai cum nu exista punct de referinta pentru a te putea ajuta sa vezi daca ele sunt mai separate pentru ca separatia respectiva intre 2014 si 2020 este foarte mica totodata iti trebuie un punct de referinta ca sa iti dai seama cat de mult sau separat de atunci, un ocular astrometric sau cu reticul este indicat pentru masurarea distantele dintre duble, dar cum ramane cu masurarea distantei unghiulare aceste componente se rotesc isi schimba pozitia unghiulara aici cum masori, e mai complicat si necesita un ocular astrometric pentru masurare sau un micrometru.
Prin dobsonian la apertura de 73mm cu masca pentru duble eu nu imi dau seama daca componentele sau separat fata de 2014 pentru ca nu am date de atunci, nu am avut dobsonianul de 200mm la aceea vreme doar din 2015 si de atunci nu am pastrat desene, o metoda utila de a observa cat de mult sau separat componentele de atunci este sa te folosesti de inelul de difractie ca punct de referinta la dublele unde inelele se ating ori sunt apropiate mai ales la componente unde luminozitatea componentelor difera unde avem o stea primara foarte luminoasa si compoenta ei este mult mai slaba spre de exemplu la dublele Xi Bootis, 70 Oph samd, unde separatia nu este foarte mare iar inelul de difractie al stelei primare poate fi folosit ca punct de referinta pentru determinarea separatiei, daca componenta slaba este langa inel sau in unele cazuri il atinge, va fi mult mai usor sa poti determina in timp daca componenta mai slaba s-a deplasat.
Sus avem un grafic al orbitei dublei Castor, o stea dubla, vizibila prin cele mai mici intrumente care cu ochiul liber este doar o singura stea iar cu telescopul se poate vedea ca este compusa din 2 stele aproape la aceiasi magnitudine, ele nu sunt statice, steaua secundara B orbitează steaua primara, defapt cele doua orbiteaza centrul comun de masa.
Pe bolta cereasca putem observa stele duble vizual optic si stele duble fizice sau binare, o stea dubla optica este alcatuita din doua stele componente care, aparent , sunt situate ( proiectate) foarte aproape una de alta. In realitate componentele respective pot sa se gaseasca in spatiu la mari distante una de alta, ele nevand legătură intre ele. Privite la mari intervale de timp, componentele unei duble optice se proiecteaza in acelasi loc in spatiu, sau in pozitii foarte putin diferite, dar fara consecinte ale unei influente mutuale.
Daca componentele unei stele duble sunt situate in spatiu la mica departare una fata de alta, ele se influenteaza reciproc si constituie asa nimitele stele duble fizice.
Natura unei stele duble fizice este confirmată de faptul ca, prin observatii efectuate la diferite intervale de timp, se pune in evidenta miscarea relativa a unei stele in jurul celeilalte componente sau se stabileste miscarea ambelor componente in jurul centrului comun de masa.
Unele duble fizice au perioade diferite de orbitare de la zeci de mii de ani pana la câteva zile, sunt stele duble atat de apropiate incat se ating ce nu pot fi observate prin nici un telescop doar sunt detectate ca si stele variabile cu eclipsa acestea sunt sisteme alcătuite din cate doua stele care se misca pe orbite proprii in jurul centrului comun de masa. Pentru simplificare insa se presupune ca steaua secundara- steaua mai putin luminoasa - se misca pe o orbita relativa in jurul stelei cu masa mai mare- componenta principala.
Atunci cand planul orbitei stelei secundare trece prin apropierea liniei de vedere (directia observator- stea) observatorul vede cele doua componente eclipsandu-se reciproc.
Sa luam dubla Castor este o dubla alcatuita din doua componente care se influenteaza reciproc, dintre acestea steaua mai stralucitoare este componentea principala A, pe cand steaua mai putin stralucitoare este componenta secundara B.
Conform tabelului din imaginea de mai sus situat in stanga putem observa pe prima coloana anii, a doua separatia intre componente si a treia coloana pozitia unghiulara.
Vedem ca in 2014 separatia era de 4.9 iar in 2020 separatia este 5.3 deci vizual prin telescop se va vedea o usoara separare intre cele doua ( cat un fir de par)
In centrul graficului orbital se afla marcat cu reticul steua principala componenta A iar steaua secundara B orbiteaza steaua principala A, la componenta B putem observa anii unde se va afla in timp fata de steaua principala.
Observatii DSO
La final de sesiune observationala am indreptat lunetele spre M13 un faimos cluster globular in Hercule observat prin luneta de 27/1250mm ocular 32mm plossl se vedea ca o globula difuza usor de gasit vizibila si fara vederea periferica, la vederea periferica aspectul difuz iesie mai bine in evidență.
Prin luneta de 26/1980mm cu un ocular de 45mm focala format dintr-un dublet acromat de la un ocular de 20m Kellner clusterul sa vazut mai slabut decat prin luneta de 27/1250mm in principiu luneta fiind aeriala scade mult contrastul si luminozitatea e fiind potrivita pentru obiecte luminoase.
Dar anul trecut am testat ambele lunete pe M13 si atunci luneta de 26/1980mm avea tub optic, totusi M13 se vedea mai bine prin luneta de 27mm.
Prin luneta de 27/1250mm am observat la 39x M57, M27, M8, M5,M3,M15,M2,M92,M42 anul trecut, pe un cer bun se pot vedea si la aperturi mici dar pe cerul de oras e mai greu, uneori imposibil sa vezi aceste obiecte pe un cer poluat luminos la asa apertura, lunetele simplet sunt potrivite pentru observarea obiectelor luminoase.
Venus se aproapie de noi tot mai tare iar acest lucru va insemna plecarea sa de pe cerul de seara si revenirea lui pe cerul de dimineata, adio Venus a fot prima replica inaintea observatiilor.
Am inceput cu luneta simplet de 27/1250mm obiectiv simetric biconvex a fost o experienta fenomenala la 50x ocular 25mm Kellner Venus era foarte clar avand aspectul de secera, cu marginile ascutite, la 127x ocular 10mm era foarte mare si inca clar totusi la 73x ocular 17mm plossl imaginea se prezinta cel mai bine prin simpletul de 27mm.
 |
| Lunetele simplet la atac |
 |
| Luneta de 27/1250mm |
Am decis sa scot luneta de 26/1980mm menisc Heveliana pentru a compara cele doua astfel am ales o putere aproape identica prin luneta de 26/1980mm 79x cu ocularul de 25mm iar cu luneta simplet 27/1250mm am folosit o putere de 73x ocular 17mm, rezultatele au fost foarte suprinzatoare, prin luneta de 26/1980mm aberatia cromatica a fost mai mica decat prin luneta de 28mm, Venus mai maricel dar la fel de clar, iar prin simpletul de 28mm imaginea a fost mai ascutita ( sharp) fata de cea de 26/1980mm cu cromatism mai pronuntat, iata rezultatele mai jos.
 |
| Venus prin luneta de 26/1980mm |
 |
| Venus prin luneta de 26/1980mm |
 |
| Venus prin luneta de 27/1250mm |
 |
| Venus prin luneta de 27/1250mm 73x |
La stele duble luneta de 27/1250m castiga, am observat dubla Castor din Gemeni separata cu spatiu negru intre componente la 73x cu doua discuri airy foarte frumoase si bine definite, iar cu luneta de 26/1980mm cele doua componente la 79x erau separate cu un spatiu negru foarte suptire, erau mai apropiate decat prin luneta de 27mm, dar fiind rotunde cu un airy disc frumos.
Stele singulare au fost si ele testate si se prezinta foarte bine prin ambele instrumente cu o imagine clara a discului airy si cu un inel de difractie perfect rotund.
 |
| Amble instrumente direct pe dubla Castor |
 |
| Observatii cu lunete simplet |
 |
| Observatii cu lunete simplet la diferite obiecte ceresti |
 |
| Cele doua lunete simplet |
Enigma detaliilor planetare prin simplete
Cum ramane cu enigma contrastului si detaliilor planetare observate anul trecut si in primăvara asta, de ce se vad detaliile planetare mai bine prin luneta menisc de 26mm /1980 decat prin simpletul de 27/1250mm, pai totul are de a face cu distanta focală, aperturiile sunt aproape la fel doar lentila obiectiv diferă si focala lor, răspunsul la întrebarea de ce detaliile se vad mai bine prin luneta lungă este focala, tipul de lentila obiectiv are si el o mica influență, meniscul corecteaza mai binisor aberațiile cromatice fata de obiectivul simetric biconvex dar furnizeaza aberatii sferice mai puternice decat celelate doua tipuri de lentile, daca tipul lentilelor obiectiv era identic si doar focalele erau diferite, raspunsul la intrebare este simplu, planetele se vor vedea mai bine prin luneta mai lunga cu un contrast mai ridicat iar detaliile se vor vedea mai clar decât prin cea de focală scurtă, aberatiile optice vor fi reduse.
Testul efectuat cu cele doua denota ca luneta de 27/1250mm lucreaza bine la duble iar la planete o putere de 73x este suficient la 127x ocular 10mm chiar si de calitate superioara scade contrastul planetar la asa putere, in cea ce priveste luneta de 26/1980mm la 100x planetele se vad mai binișor, mai mari, detaliile mai bine evidențiate decat prin luneta scurta totuși am observat ca la o putere aproape identica prin luneta de 26/1980mm planetele se vad mai ok, de exemplu Jupiter arata mai bine si benzile de nori sunt mai evidentiate decat prin luneta de 27/1250mm, clar deci focala are influenta majora in acest caz, la fel era si cu luneta de 27/1250mm daca ar avea o focala de 1980mm.
Contrastul planetar prin luneta de 26/1980mm la lasarea serii cand cerul inca este iluminat de Soare este foarte slab datorită fundalului cerului avand un efect de lumina parazita in campul vizual fapt datorat lunetei care nu are tub optic fiind aeriala sau truss tube.
Cu lasarea intunericului imaginea si contrastul prin luneta de 26/1980mm truss a devenit din ce in ce mai buna iar Venus a fost uimitor prin ambele instrumente, fiecare are avantaje si dezavantaje prin luneta de 27/1250mm simetrica Venus mi-a placut cel mai mult la fel si prin cea mare avand o imagine mai lipsita de aberatii cromatice decat cealalta, aproape la aceiasi putere de marire Venus se vedea bine.
O mica precizare, odata ce am schimbat diafragmele centrale si de catre obiectiv din interiorul lunetei de 27/1250mm imaginea este mult mai buna ca inainte, mai intunecoasa, contrastul a crescut semnificativ.
Observatii la Duble
Ceva uimitor am observat apoi parcurgand vechile desene observationale facute prin 2014 si 2016 cu observatiile din prezent la dubla Castor am evidentiat o schimabre intre componente, in 2014 componentele erau lipite una de alta la o putere de 78x si separate cu un spatiu negru suptire cat un fir de par ( hair split) la 127x, in 2016 la fel, ei bine anul acesta s-a produs miracolul dubla Castor la 73x ocular 17mm a putut fi separata cu spatiu negru a doua componenta B este rotunda iar la 127x sunt mai bine separate si se poate vedea clar a doua componenta ca find sferica fara sa fie lipita de steaua primara.
Hai sa vedem o simulare iata dubla Castor in 2014 !
 |
| Dubla Castor in 2014 prin luneta simplet de 27/1250m,127x |
In 2020 vedem o schimbare nu foarte mare dar evidenta fata de 2014 ce indica faptul ca cele doua componente sunt mai separate fata de anul 2014, este relativ usor sa iti dai seama daca cele doua sau separat cand ele sunt aproape, dar prin dobsonianul de 200mm la 300x componentele sunt foarte separate cu spatiu negru generos intrele ele fata de luneta de 27mm, atunci cum iti dai seama ca ele au o separatie mai mare fata de alti ani, raspunsul este simplu nu ai cum nu exista punct de referinta pentru a te putea ajuta sa vezi daca ele sunt mai separate pentru ca separatia respectiva intre 2014 si 2020 este foarte mica totodata iti trebuie un punct de referinta ca sa iti dai seama cat de mult sau separat de atunci, un ocular astrometric sau cu reticul este indicat pentru masurarea distantele dintre duble, dar cum ramane cu masurarea distantei unghiulare aceste componente se rotesc isi schimba pozitia unghiulara aici cum masori, e mai complicat si necesita un ocular astrometric pentru masurare sau un micrometru.
 |
| Dubla Castor in 2020 prin luneta simplet 27/1250mm 127x |
Prin dobsonian la apertura de 73mm cu masca pentru duble eu nu imi dau seama daca componentele sau separat fata de 2014 pentru ca nu am date de atunci, nu am avut dobsonianul de 200mm la aceea vreme doar din 2015 si de atunci nu am pastrat desene, o metoda utila de a observa cat de mult sau separat componentele de atunci este sa te folosesti de inelul de difractie ca punct de referinta la dublele unde inelele se ating ori sunt apropiate mai ales la componente unde luminozitatea componentelor difera unde avem o stea primara foarte luminoasa si compoenta ei este mult mai slaba spre de exemplu la dublele Xi Bootis, 70 Oph samd, unde separatia nu este foarte mare iar inelul de difractie al stelei primare poate fi folosit ca punct de referinta pentru determinarea separatiei, daca componenta slaba este langa inel sau in unele cazuri il atinge, va fi mult mai usor sa poti determina in timp daca componenta mai slaba s-a deplasat.
 |
| Efemeridele dublei Castor |
Sus avem un grafic al orbitei dublei Castor, o stea dubla, vizibila prin cele mai mici intrumente care cu ochiul liber este doar o singura stea iar cu telescopul se poate vedea ca este compusa din 2 stele aproape la aceiasi magnitudine, ele nu sunt statice, steaua secundara B orbitează steaua primara, defapt cele doua orbiteaza centrul comun de masa.
Pe bolta cereasca putem observa stele duble vizual optic si stele duble fizice sau binare, o stea dubla optica este alcatuita din doua stele componente care, aparent , sunt situate ( proiectate) foarte aproape una de alta. In realitate componentele respective pot sa se gaseasca in spatiu la mari distante una de alta, ele nevand legătură intre ele. Privite la mari intervale de timp, componentele unei duble optice se proiecteaza in acelasi loc in spatiu, sau in pozitii foarte putin diferite, dar fara consecinte ale unei influente mutuale.
Daca componentele unei stele duble sunt situate in spatiu la mica departare una fata de alta, ele se influenteaza reciproc si constituie asa nimitele stele duble fizice.
Natura unei stele duble fizice este confirmată de faptul ca, prin observatii efectuate la diferite intervale de timp, se pune in evidenta miscarea relativa a unei stele in jurul celeilalte componente sau se stabileste miscarea ambelor componente in jurul centrului comun de masa.
Unele duble fizice au perioade diferite de orbitare de la zeci de mii de ani pana la câteva zile, sunt stele duble atat de apropiate incat se ating ce nu pot fi observate prin nici un telescop doar sunt detectate ca si stele variabile cu eclipsa acestea sunt sisteme alcătuite din cate doua stele care se misca pe orbite proprii in jurul centrului comun de masa. Pentru simplificare insa se presupune ca steaua secundara- steaua mai putin luminoasa - se misca pe o orbita relativa in jurul stelei cu masa mai mare- componenta principala.
Atunci cand planul orbitei stelei secundare trece prin apropierea liniei de vedere (directia observator- stea) observatorul vede cele doua componente eclipsandu-se reciproc.
Sa luam dubla Castor este o dubla alcatuita din doua componente care se influenteaza reciproc, dintre acestea steaua mai stralucitoare este componentea principala A, pe cand steaua mai putin stralucitoare este componenta secundara B.
Conform tabelului din imaginea de mai sus situat in stanga putem observa pe prima coloana anii, a doua separatia intre componente si a treia coloana pozitia unghiulara.
Vedem ca in 2014 separatia era de 4.9 iar in 2020 separatia este 5.3 deci vizual prin telescop se va vedea o usoara separare intre cele doua ( cat un fir de par)
In centrul graficului orbital se afla marcat cu reticul steua principala componenta A iar steaua secundara B orbiteaza steaua principala A, la componenta B putem observa anii unde se va afla in timp fata de steaua principala.
Observatii DSO
La final de sesiune observationala am indreptat lunetele spre M13 un faimos cluster globular in Hercule observat prin luneta de 27/1250mm ocular 32mm plossl se vedea ca o globula difuza usor de gasit vizibila si fara vederea periferica, la vederea periferica aspectul difuz iesie mai bine in evidență.
Prin luneta de 26/1980mm cu un ocular de 45mm focala format dintr-un dublet acromat de la un ocular de 20m Kellner clusterul sa vazut mai slabut decat prin luneta de 27/1250mm in principiu luneta fiind aeriala scade mult contrastul si luminozitatea e fiind potrivita pentru obiecte luminoase.
Dar anul trecut am testat ambele lunete pe M13 si atunci luneta de 26/1980mm avea tub optic, totusi M13 se vedea mai bine prin luneta de 27mm.
Prin luneta de 27/1250mm am observat la 39x M57, M27, M8, M5,M3,M15,M2,M92,M42 anul trecut, pe un cer bun se pot vedea si la aperturi mici dar pe cerul de oras e mai greu, uneori imposibil sa vezi aceste obiecte pe un cer poluat luminos la asa apertura, lunetele simplet sunt potrivite pentru observarea obiectelor luminoase.
Comentarii
Trimiteți un comentariu