Mici imbunatatiri la luneta simplet de 27/1250mm

Luneta de 27/1250mm a trecut printr-o faza de mici upgradari esentiale functionarii ei, prima etapa a fost schimbarea diafragmelor interne cu altele mai noi dar tot din stocul din 2014 fiind anul realizarii lunetei, am montat diafragme incepand de la obiectiv in jos cam pana la mijloc, vopsite pe interior nergu mat am montat cu ocazia aceasta o diafragma in plus.
La final a iesit impecabil luneta merge brici, a urmat sa repar montura ecuatorala pe axul de ascensiune unde sistemul de slow motion ( miscare fina) nu functiona, nici pe axul de miscare a declinatiei nu se putea bloca cu surubul de strangere, in gaura unde intra surubul de strangere lipsea ceva, un mic ic sau biluta care surubul o presa pentru strangere ferma si blocare a axului, problema la care nu m-am strofocat sa o rezolv anii anteriori.
Am taiat un surub fara cap pe care l-am introdus ca si element de presare a axului apoi am înfiletat suburul de blocare, a prins din prima, cand faci fotografii cu suportul smarthpnone este necesar sa blochezi ambele axe apoi doar din miscari fine sa centrezi obiectiul in camp, daca nu blochez axul mare al declinatiei sistemul de miscare fina nu raspunde la comenzile manuale, trebuie sa strangi surubul de blocare ca axul sa fie blocat apoi functioneaza corespunzator, asa merge treaba la aceste monturi simple eq1.

Am construit apoi un ocular cu reticul cu fir ultra suptire in loc la originalul aici a trebuit sa fiu foarte atent caci firul folosit era foarte suptire si se putea rupe usor, dupa 5 tentative am resuit sa lipesc perfect drept si central reticulul, am lucrat apoi la lentila barlow pentru un alt suport care sa intre in tubul lunetei, dupa ce am gasit sistemul potrivit am montat lentila acromata 2x si am insrutubat-o la ocular având o putere de 1.5x deci 93x era ok a fie 127x caci discurile airy sunt mari la asa magnificatie, la luneta Heveliana de 26/1980m da o putere de 148x cam mult pentru asa apertura dar utila, cu ocularul de 10mm planetar stelele prin luneta simplet de 26/1980mm sunt inca rotunde cu un disc airy mare de tot, si un inel de difractie foarte separat de stea, totusi slabe in luminozitate, ma refer la cele mai strălucitoare stele de pe cer.
Un experiment ce merita efectuat cu luneta de 26/1980mm pe montura ecuatoriala motorizata este observarea ca si punct de referinta a separatiei dublelor cat si observarea cresteri si descreșteri discurilor planetare.

Obiectivul de 27/1250mm

Interiorul lunetei cu diafragmele contra reflexiilor parazite, se poate vedea prima diafragma din fata obiectivului fiind ultima montata recent.

Ocular cu reticul 13,3mm focala

Teste pe cer
In seara de 2 mai am testat oficial ocularul de 13.3mm 92x cu reticul iar imaginiile sunt impecabil de clare si detailate, reticulul este cat discul airy al stelei Castor vazut prin ocular deci chiar mult mai ok decat vechiul reticul, m-am intrecut pe sine la manufacturarea ocularelor cu reticul, asta inseamna ca prin dobsonian la 183x cu un barlow de 3x prin acest ocular de 20mm poate fi folosit ca si punct de referinta in masurarea dublelor.
Chiar si in mommentul cand dubla Castor a trecut prin fata firului sa conturat o forma de 8 a componentelor deci firul nu este mai mic decat separatia dintre componente, totusi poate fi un ocular excelent la astrofoto.
Dupa ploaie nu am crezut ca e asa seeing bun, Arcturus abia ca licarea asa ceva mai rar, in mod normal dupa ploaie rasare o turbulenta atmosferica de bubuie de data asta vremea a tinut, dupa o zi cu ploaie zdravana sa pot avea un cer senin dupa apusul soarelui sa pot testa optica a fost o binecuvantare.
Dupa ce am luat toate ocularele la interval cel mai clar cat si detailat se vede prin oc. de 17mm adica la 73x se potriveste cel mai bine, detaliile planetare se pot observa, benzile lui Jupiter ies la iveala, inelul lui Saturn separat de planeta cu spatiu negru intre, discul lui Marte, fazele lui Venus foarte clar, craterele lunare si detaliile cele mai fine vazute la apertura disponibila lunetei, cromatismul este redus la asa putere dar cum urci peste sa zicem la 92x cu ocularul de 13.3mm deja apar aberatiile sferice, vedere putin in ceata dar extrem de slab, detaliile fine inca se pot observa, la 125x ocular 10mm deja stelele sunt mari, discurile airy ale dublelor sunt mari de tot zici ca ma uit prin dobsonian la o stea cu masca de 73xx la 300x atat de mare apare discul airy, prin luneta de 26/1980mm la asa putere sunt si mai mari, prin cea de 27/1250mm la 125x Luna e mare si cromatismul este prezent, detaliile sunt vizbile si totusi este inca clar, peste 125x deja nu mai intelegi ce vezi, ceata totala la 150x si 200x.
Dar am observat la 208x oc. 6mm niste discuri airy ale stelelor stralucitoare atat de mari ca m-am speriat prima oara, inca rotunde cu un inel de difractie rotund bine separat de stea, la nici un acromat de focala lunga nu am observat vreodata asa discuri airy clare si mari.
Dubla Castor am separat-o la 125x foarte bine spatiul negru intrele ele fiind vizibil, la asa putere componentele sunt intunecoase iar daca introduci ocularul mai aanc in zona de focalizare a lumini rosi cele doua componente sunt incercuite de un inel de difractie rosu, aceiasi chestie si la Algieba la care am observat spatiu negru intre ele cat un fir de par, zis si hair split, la fel in zona rosie a sprectrului ambele componente sunt invaluite de un inel de difractie rosu, slab, luminozitatea albelor componente scade drastic la 125x fata de 73x, culorile sunt sterse, Castor spre de exemplu o tenta de albastru deschis spre gri, la Algieba ( 125x) la fel un galben sters. dar la 73x culorile se vad la ambele componente.
M-am sculat alataieri dimineata la 4 sa vad Jupiter, Saturn si Marte cu luneta de 27/1250mm la 50x oc. 25mm nu se puteau observa benzile lui Jupiter, dar la un grosisment de 73x usor si placut vizual, satelitii la fel se pot vedea dintr-o lovitura, Saturn se vede clar la 73x dar micut, cu inelul bine evidentiat si separat de planeta cu spatiu negru, nu cum vedeau astronomii romani mai demult cu lunetele din lentile de ochelari, citez ca si o caciula, nu se puteau separa prin astfel de lentile slabe nepotrivite pentru observatii astronomice cu aberatii sferice 30 de ori mai mari decat prin o lentila bcionvexa simetrica avand aceleasi parametri optici ca luneta mea.
Marte a fost placut dar mic de tot un disc pitic o confundai cu discul airy a unei stele la 100x prin luneta simplet, nu am vazut niciodata detalii pe suprafata lui Marte cu luneta de 28mm simplet, slabut doar cu cea de 40/2400mm am observat Sirtys Major in 216 cred.

In seara de 28 mai 2020 am iesit din nou cu amabele lunete de 27/1250 si 26/1980mm seeingul a fost bunicel am dorit sa vad Luna prin ambele instrumente, aici dupa testele vizuale Luna arata cam la fel, nivelul de detalii fine este aproape identic, imaginea Lunii este mai ascutita prin luneta de 27/1250mm la 73x, iar prin cea Heveliana mai fina si cu aberati cromatice mai mici, nivelul de detalii la fel, observatiile pot sa zic ca mi-a placut prin ambele, dar mai mult prin cea de 27/1250mm, aberatie comatica deloc suparatoare fiind putin mai mare decat prin cea Heveliana ce nu are o influenta negativa asupra imaginii iar detaliile se vad mai sharp.

La duble clar cea de 27/1250mm a castigat din prima, Algieba a putut fi separata cu un spatiu negru cat un fir de par, iar componenta B fiind rotunda.

Cu luneta Heveliana 26/1980mm Algieba se vedea aproape la fel dar culoriile mai sterse componenta B fiind lipita de primara la 100x discurile airy fiind rotunde, am observat apoi cu ocularul de 13.3mm (148x) iar reticulul este foarte bun la masurarea dublelor prin luneta lunga pusa pe o montura motorizata, discurile airy fiind mult mai mari la asa putere, componenta B fiind separata cu un spatiu negru cat un fir de par de steaua primara A, dezavantajul la luneta lunga este faptul ca nu poate fi folosita la duble mai slabe fiind dificil de observat datorita ca luneta nu are tub optic iar apertura e mica, doar dublele luminoase cu separatie mai mare se pot observa.

Oricum la asa putere de 148x printr-o lentila menisc sa poti separa cu un hair splait Algieba si ca discurile airy sa ramana rotunde necesita o optica foarte buna.

Totusi cea mai buna varianta pentru duble ramane luneta de 27/1250mm, unde si la 62x se poate observa componenta B a lui Algieba.

Schimbarea diafragmelor a fost o initiativa demult dorita, ele au fost vopsite pe interior si sunt din PCV infasurate intr-o banda adeziva speciala rezistenta la umiditate care face o priza buna de peretele lucios al tubului de cupru, am inserat diafragmele cu teava de la aspirator, am bagat una am verificat cat a intrat si secretul e ca distanta dintre ele sa fie egala una fata de alta, doar in fata obiectivului sau aglomerat doua efectiv asta nu influenteaza pentru ca toate au un diametru interior de 29mm iar diametrul obiectivului folosit este de 27mm, ca atentionare tuburile din fata sa nu aiba diametrul interior mai mic decat deschiderea obiectivului.
Desi sunt un total de 8 diafragme bagate in interior fiecare au fost taiate dintr-o teava pvc de 32mm exterior la 3 cm lungime fiecare doar cea din fata obiectivului are 4 cm lungime, am montat-o aproape de obiectiv pentru ca primul tub era bagat prea jos si se vedea reflexia tevi din jurul lentilei obiectiv, asa ca zona aia trebuia imediat acoperita.
In fine, toate tuburile au 29mm diametru interior iar teaava de cupru are cam 33mm diametrul interior asa ca tuburile pentru diafragmare ( adica reducerea reflexiilor din interior fara ca teava sa fie vopsita) trebuiau invelite cu o banda adeziva pentru a intra ferm si de a ramane acolo cu timpul sa se prinda bine de peretele tubului, le-am invelit cu o banda adeziva rezistenta la umiditate dar foarte buna, ele trebuie sa intre ferm si mai greu.