Misterele lui Jupiter
Inca de la inceputuriile astronomiei telescopice planeta Jupiter a fost un subiect foarte dezbatut in comparatie cu Saturn care a ridicat chiar o disputa serioasa in secolul al 17-lea cu privire la inelele sale, aspectul lui Jupiter pe de alta parte a pus mai multe semne de intrebare si iata ca in 2019 mi s-a intamplat si mie.
Un lucru ciudat la Jupiter este legat de coloratia benzilor sale si in special intensitatea acestei culori vazute la ocular uneori e mai slaba alteori mai evidenta, anul asta la prima vedere am vazut doar o singura banda de nori la 62x si 69x prin luneta de 28mm iar in anii trecuti era mult mai usor de evidentiat benzile si la puteri mari 125x tot prin acest instrument, iata ca anul asta mi-am pus acelasi semn de intrebare oare s-a decolimat luneta, nu am aliniat-o bine adica la prima vedere fiind simplet nu se prea simte chiar daca ar fi putin decolimat iar tubul de cupru e drept si solid de lunga durata mai bun decat aluminiu nici vorba de asta, o fi devina diafragmele alea din metal vopsite negru mat sa fie de acolo una din ele sa aiba o reflexie care sa scada contrastul, din contra contrastul a crescut fiind inlocuite unele diafragme cu altele mai ,,smechere'' definitive imbunatatiind contrastul, sa fie decolimarea no way, asta am dezbatut mai sus si am testat luneta la 200x ocular 6mm star test si la 312x ocular 4mm pe Vega si e ok adica prea ok fiind obiectiv nou, care din ele nimeni nu stie sa dus scrisul de pe ea, fiind inlocuit cu venerabilul Tavi's Optical pentru a se stii provenienta si pentru a lasa mostenire viitoarelor generatii care vor urma.
Deci totul pare ok din punctul acesta de vedere oare problema e chiar la Jupiter, nu m-am uitat la Jupiter cu telescopul mare anul acesta doar aseara a fost prima oara si într-adevăr confirma cea ce spuneam mai sus problema e chiar la Jupiter efectiv planeta si-a schimbat aspectul, pentru un observator in secolul al 17-lea precum Hevelius, Huygens, Cassini si multi altii asta insemna ca Jupiter e ca Pamantul isi schimba aspectul, o fii nori se intrebau multi.
Astfel sa vedem cateva ilustratii din secolul al 17-lea cu aceasta planeta pentru a lamurii lucruriile
mai clar. Click pe imagini pentru a le viziona îndeaproape.
Nu poate fi mai frumos decat sa descoperi ceva nou si sa eleimini datele eronate legat de telescop, sigur ca pozitia lui Jupiter este foarte jos anul acesta dar fiind facptul ca luneta are un diametru mic nu amplifica asa tare turbulentele.
Aspectul planetei poate fi urmarit usor in decursul aniilor iar observatiile asupra coloratiei benzilor pozitiei lor sunt de o mare importanta chiar si prin instrumente mici.
Adaugare 25.06
Ieri seara am dat o tura la ora 11:30 pana la 12 la Jupiter cu luneta simplet 28mm conditiile fiind favorabile pentru observatii am observat planeta atat la 62x ocular 20mm Kellner cat si la 125x ocular plossl 10mm conditiile fiind chiar bune se putea vedea si banda equatoriala sudica mai slab un aspect mai sters al discului acesti planete la asa magnificatie o putere suficienta pentru Jupiter este 70x, 73x cu un ocular de 17mm si asta am in vedere acchizitionarea unui ocular plossl de 17 si 20mm ma batea gandul la unul de 40mm pentru campuri de stele dar avand in vedere ca este mai greu decat cel de 32mm si se pare ca focusul ar fi umpic inafara dar asta-i nu-i atat de important se poate prelungii cu un adaptor, greutatea e problema luneta e fixata definitiv in pozitia initiala iar un ocular atat de greu va destabiliza usor pozitia si pentru a o balansa ar trebui o contragreutate in partea din fata care sa fie si detașabila cand esi nevoit sa schimbi ocularul.
Cu un plossl de 40mm ar veni 31x puterea de marire iar cu cel de 32mm ajunge la 39x deci nu este o asa mare diferenta, luneta o foloseam pana acum la 48x ocular plossl 26mm pana sa ajunga cel de 32mm o schimbare de la 48x la 31x este evidenta, imagini mai luminoase pentru campuri de stele si roiuri stelare, oricum ocularul de 40mm are campul la 43 de grade fiind mai mic decat cel de 32mm iar chiar si asa prin luneta de 32mm cam 43 are campul vizual furnizat la asa focala lunga cu ocularul de 32mm iar cu cel de 40mm va fi mai mic, oricum am ocularul de 52mm asa ca ma descurc.
Jupiter se prezenta bine aseara iar seeingul a fost bun pentru a evidentia si banda sudica, la 62x cu ocularul Kellner se prezenta bine avand un aspect placut la ocular, toti cei 4 sateliti fiind vizibili.
Un experiment pe care vreau sa il fac e sa realizez o diafragma de 15mm si sa transform aceasta luneta intr-una asemanatoare lui Galileo.
Fiind vorba de luneta lui Galileo nu se ridica la standardele lunetei de 28mm nici ale lui Hevelius, nici ale lui Huygens, se apropie de calitatea obiectivelor lui Campani, unul dintre cei mai buni opticieni ai veacului 17.
Totusi ocularele folosite de mine sunt moderne, lentile acoperite cu antireflex, doar una singura este tipica secolului al 17-lea cea de 72mm fiind ocular simplet, iar ocularul de 52mm este un dublet recuperat de la un ocular Kellner de 20mm, la asa focala si sistem cu obiectiv simplet nu se simte absolut deloc vreo modificare in calitatea imaginiilor la dso, la planete si luna da, doar putin intradevar ocularul Kepler mai introduce si el ceva aberatii in plus, dar un plossl este cel mai bun mai corecteaza o parte din aberatiile obiectivului chiar foarte putin, aproape nesemnificativ, avantajul este campul mai mare fata de un ocular simplet.
Un alt ocular Kepler este cel de 18mm lentila de plastic de la un grosisment cred de 13mm folosit cu telescopul de 150mm in anii 2008-20012, un ocular cu o diafragma interna din lentila de plastic chiar foarte reusita fara acoperiri, cu ea am observat mult cu acest refractor de 28mm inca de la inceput, Jupiter se vede bine prin acest grosisment de 69x am si observat aseara banda sudica, campul este relativ mic asa ca obiectul dispare repede.
Alte desnee ale lui Huygens din arhiva sa observationala sugereaza ca aspectul planetei poate fi atat de suprinzator incat nu ne venii a crede, sa vedem niste desene realizate de Huygens de la sfarsitul veacului al 17-lea. Clik pe imagini pentru a le viziona in fullscreen.
Nu exista acuratețe mai mare in fenomenul prezentat decat privind dovezile din trecut, aceste ilustratii sunt cheia de ce Jupiter a cam pierdut in ultimul timp din detaliile sale fata de altii anii de pilda in 2015-2016 sigur ca dovada nu poate fi mai clara decat o poza realizata prin refractorul simplet de 28mm la data de 20 Aprilei 2016.
Un lucru ciudat la Jupiter este legat de coloratia benzilor sale si in special intensitatea acestei culori vazute la ocular uneori e mai slaba alteori mai evidenta, anul asta la prima vedere am vazut doar o singura banda de nori la 62x si 69x prin luneta de 28mm iar in anii trecuti era mult mai usor de evidentiat benzile si la puteri mari 125x tot prin acest instrument, iata ca anul asta mi-am pus acelasi semn de intrebare oare s-a decolimat luneta, nu am aliniat-o bine adica la prima vedere fiind simplet nu se prea simte chiar daca ar fi putin decolimat iar tubul de cupru e drept si solid de lunga durata mai bun decat aluminiu nici vorba de asta, o fi devina diafragmele alea din metal vopsite negru mat sa fie de acolo una din ele sa aiba o reflexie care sa scada contrastul, din contra contrastul a crescut fiind inlocuite unele diafragme cu altele mai ,,smechere'' definitive imbunatatiind contrastul, sa fie decolimarea no way, asta am dezbatut mai sus si am testat luneta la 200x ocular 6mm star test si la 312x ocular 4mm pe Vega si e ok adica prea ok fiind obiectiv nou, care din ele nimeni nu stie sa dus scrisul de pe ea, fiind inlocuit cu venerabilul Tavi's Optical pentru a se stii provenienta si pentru a lasa mostenire viitoarelor generatii care vor urma.
Deci totul pare ok din punctul acesta de vedere oare problema e chiar la Jupiter, nu m-am uitat la Jupiter cu telescopul mare anul acesta doar aseara a fost prima oara si într-adevăr confirma cea ce spuneam mai sus problema e chiar la Jupiter efectiv planeta si-a schimbat aspectul, pentru un observator in secolul al 17-lea precum Hevelius, Huygens, Cassini si multi altii asta insemna ca Jupiter e ca Pamantul isi schimba aspectul, o fii nori se intrebau multi.
Astfel sa vedem cateva ilustratii din secolul al 17-lea cu aceasta planeta pentru a lamurii lucruriile
mai clar. Click pe imagini pentru a le viziona îndeaproape.
 |
| Jupiter desene de Maria Eimmart sec 17 |
 |
| Jupiter desen de Cassini |
 |
| Donato Creti, Osservazioni Astronomiche 1711 |
 |
| Ilustratii cu Jupiter facute de Cassini |
Nu poate fi mai frumos decat sa descoperi ceva nou si sa eleimini datele eronate legat de telescop, sigur ca pozitia lui Jupiter este foarte jos anul acesta dar fiind facptul ca luneta are un diametru mic nu amplifica asa tare turbulentele.
 |
| Jupiter desen de Huygens septembrie 1665 |
 |
| Jupiter desen de Huygens decembrie 1657 |
 |
| Jupiter desen de Huygens ianuarie 1659 |
Aspectul planetei poate fi urmarit usor in decursul aniilor iar observatiile asupra coloratiei benzilor pozitiei lor sunt de o mare importanta chiar si prin instrumente mici.
Adaugare 25.06
Ieri seara am dat o tura la ora 11:30 pana la 12 la Jupiter cu luneta simplet 28mm conditiile fiind favorabile pentru observatii am observat planeta atat la 62x ocular 20mm Kellner cat si la 125x ocular plossl 10mm conditiile fiind chiar bune se putea vedea si banda equatoriala sudica mai slab un aspect mai sters al discului acesti planete la asa magnificatie o putere suficienta pentru Jupiter este 70x, 73x cu un ocular de 17mm si asta am in vedere acchizitionarea unui ocular plossl de 17 si 20mm ma batea gandul la unul de 40mm pentru campuri de stele dar avand in vedere ca este mai greu decat cel de 32mm si se pare ca focusul ar fi umpic inafara dar asta-i nu-i atat de important se poate prelungii cu un adaptor, greutatea e problema luneta e fixata definitiv in pozitia initiala iar un ocular atat de greu va destabiliza usor pozitia si pentru a o balansa ar trebui o contragreutate in partea din fata care sa fie si detașabila cand esi nevoit sa schimbi ocularul.
Cu un plossl de 40mm ar veni 31x puterea de marire iar cu cel de 32mm ajunge la 39x deci nu este o asa mare diferenta, luneta o foloseam pana acum la 48x ocular plossl 26mm pana sa ajunga cel de 32mm o schimbare de la 48x la 31x este evidenta, imagini mai luminoase pentru campuri de stele si roiuri stelare, oricum ocularul de 40mm are campul la 43 de grade fiind mai mic decat cel de 32mm iar chiar si asa prin luneta de 32mm cam 43 are campul vizual furnizat la asa focala lunga cu ocularul de 32mm iar cu cel de 40mm va fi mai mic, oricum am ocularul de 52mm asa ca ma descurc.
Jupiter se prezenta bine aseara iar seeingul a fost bun pentru a evidentia si banda sudica, la 62x cu ocularul Kellner se prezenta bine avand un aspect placut la ocular, toti cei 4 sateliti fiind vizibili.
Un experiment pe care vreau sa il fac e sa realizez o diafragma de 15mm si sa transform aceasta luneta intr-una asemanatoare lui Galileo.
Fiind vorba de luneta lui Galileo nu se ridica la standardele lunetei de 28mm nici ale lui Hevelius, nici ale lui Huygens, se apropie de calitatea obiectivelor lui Campani, unul dintre cei mai buni opticieni ai veacului 17.
Totusi ocularele folosite de mine sunt moderne, lentile acoperite cu antireflex, doar una singura este tipica secolului al 17-lea cea de 72mm fiind ocular simplet, iar ocularul de 52mm este un dublet recuperat de la un ocular Kellner de 20mm, la asa focala si sistem cu obiectiv simplet nu se simte absolut deloc vreo modificare in calitatea imaginiilor la dso, la planete si luna da, doar putin intradevar ocularul Kepler mai introduce si el ceva aberatii in plus, dar un plossl este cel mai bun mai corecteaza o parte din aberatiile obiectivului chiar foarte putin, aproape nesemnificativ, avantajul este campul mai mare fata de un ocular simplet.
Un alt ocular Kepler este cel de 18mm lentila de plastic de la un grosisment cred de 13mm folosit cu telescopul de 150mm in anii 2008-20012, un ocular cu o diafragma interna din lentila de plastic chiar foarte reusita fara acoperiri, cu ea am observat mult cu acest refractor de 28mm inca de la inceput, Jupiter se vede bine prin acest grosisment de 69x am si observat aseara banda sudica, campul este relativ mic asa ca obiectul dispare repede.
Alte desnee ale lui Huygens din arhiva sa observationala sugereaza ca aspectul planetei poate fi atat de suprinzator incat nu ne venii a crede, sa vedem niste desene realizate de Huygens de la sfarsitul veacului al 17-lea. Clik pe imagini pentru a le viziona in fullscreen.
 |
| Huygens, Jupiter 26 Feb 1683 |
 |
| Huygens, Jupiter 2 Martie 1683 |
 |
| Huygens, Jupiter 16 mai 1683 |
 |
| Huygens, Jupiter 8 Martie 1683 |
 |
| Huygens, Jupiter 1 Aprilie 1685 |
 |
| Huygens, Jupiter 30 decembrie 1683 |
 |
| Huygens, Jupiter 2 Aprilie 1685 |
 |
| Huygens, Jupiter 23 Mai 1685 |
 |
| Huygens, Jupiter 30 Mai 1686 |
 |
| Huygens, Jupiter 1656, 1657 |
Nu exista acuratețe mai mare in fenomenul prezentat decat privind dovezile din trecut, aceste ilustratii sunt cheia de ce Jupiter a cam pierdut in ultimul timp din detaliile sale fata de altii anii de pilda in 2015-2016 sigur ca dovada nu poate fi mai clara decat o poza realizata prin refractorul simplet de 28mm la data de 20 Aprilei 2016.
 |
| Jupiter captura prin luneta de 28/1250mm in 2016. |
Comentarii
Trimiteți un comentariu