Jurnalul Lunetelor Simplet

 Am iesit pentru cateva minute inainte de aparitia norilor pentru a observa planeta Jupiter cu o luneta mica, de 1 m distanta focala si 25 mm apertura utila. Obiectivele de 1,1 m si 1 m distanta focala, ambele utilizate la o apertura utila de 25 mm, sunt in continuare in stare foarte buna; au fost polisate pe smoala si au rezultat optic impecabil. Jupiter apare foarte mic la 40x (ocular de 25 mm), insa, chiar si la aceasta putere redusa si la o apertura de doar 25 mm, benzile ecuatoriale sunt vizibile. La 28 mm diametru (prin schimbarea diafragmei), imaginea este usor mai luminoasa si aparent mai bine definita, mai ales cu un filtru galben inchis, insa aberatia cromatica devine vizibila sub forma unei usoare ceti albicioase in jurul discului planetar. Aceste lentile simplet, cu focale relativ scurte raportate la apertura, sunt foarte sensibile la cromatism, fenomen tipic pentru obiectivele neacromatizate utilizate in observatia vizuala. La apertura de 25 mm, cu filtru galben inchis...

  În spatele acestor lentile pe care le realizez se află un volum considerabil de muncă, presărat cu numeroase dificultăți tehnice, mai ales în etapa finală a procesului. Momentul critic este acela în care sticla finisată mată trebuie să devină transparentă, transformându-se dintr-un simplu disc de sticlă obișnuit într-o lentilă propriu-zisă, cu proprietăți optice funcționale. Până în prezent, am compromis douăsprezece lentile; o parte dintre acestea au fost aruncate din cauza problemelor apărute în etapa de polisare, generate de materialul utilizat – hârtia de polisare provenită din cărți vechi. Aceasta s-a dovedit a fi principala sursă a dificultăților întâmpinate. Inițial, am suspectat mai multe cauze posibile: natura sticlei utilizate (sticlă soda lime float verde, specifică geamurilor), calitatea oxidului de ceriu folosit pentru polisare sau eventuale erori în procesul de finisare. Totuși, analiza atentă a demonstrat că niciunul dintre acești factori nu reprezenta cauza reală...